Nivela scăzut al Dunării scoate la iveală unul dintre cele mai lungi poduri ale Antichității, între Bulgaria și România
Nivelul extrem de scăzut al Dunării a expus o parte semnificativă din fundațiile Podului lui Constantin cel Mare, oferind astfel arheologilor bulgari o oportunitate rară de a studia această remarcabilă realizare inginerească, considerată una dintre cele mai impresionante construcții ale Imperiului Roman. Această revelație a avut loc pe fondul unei secete severe, care a afectat nu doar Dunărea, ci și altele dintre principalele fluvii din Europa.
Podul, care a fost construit la comanda împăratului Constantin cel Mare și a fost inaugurat în anul 328, leagă vestigiile orașului antic Ulpia Oescus, situat pe actualul teritoriu al Bulgariei, de Sucidava, pe teritoriul României. Conform relatărilor, podul se dovedește a avea o lungime de aproximativ 2.400 de metri și este recunoscut ca unul dintre cele mai extinse poduri din Antichitate.
Aici intervenția naturii a dezvăluit un monument istoric care, în mod obișnuit, rămâne ascuns sub apele Dunării, așa cum a explicat Pavel Popov, cercetător la Muzeul Istoric Regional din Plevna. „Pentru arheologi, aceste momente sunt extrem de valoroase”, a declarat el. „Ne oferă o ocazie rară de a observa, documenta și studia acest obiect în mediul său natural, înainte ca apa să-l ascundă din nou.”
Cu toate că Podul lui Constantin cel Mare a impresionat prin dimensiunile sale, utilizarea sa a fost destul de limitată, iar cercetările indică faptul că acesta ar fi fost aproape complet distrus în jurul anului 367. Recent, o echipă de arheologi a reușit să documenteze rămășițele vizibile ale podului, în apropierea satului Ghighen, din nordul Bulgariei, folosind drone pentru a fotografia și cartografia fundațiile expuse.
Seceta severă, agravată de valurile de căldură din această vară, a dus la o scădere semnificativă a nivelului apei în Dunăre și alte fluvii, aspect ce a permis cercetătorilor să desfășoare studii prețioase asupra unor structuri antice, lăsate în uitare zeci de secole. Această situație ne oferă o fereastră unică pentru a înțelege mai bine realizările inginerești ale strămoșilor noștri și impactul pe care l-au avut acestora asupra evoluției civilizației romane.
