USR: Un șef la 3-4 angajați în transportul public din București
Trei consilieri generali din partea Uniunii Salvați România (USR) au efectuat o analiză detaliată a situației transportului public din București, evidențiind o proporție alarmantă în structura de conducere a instituției care administrează acest serviciu. Conform observațiilor lor, organigrama actuală prevede o structură de conducere cu un șef pentru fiecare 3-4 angajați, o situație care a fost considerată inacceptabilă de către reprezentanții USR.
Analiza realizată de consilierii Dragoș Radu, Nicorel Nicorescu și Bogdan Sabo a scos la iveală faptul că din cele 208 posturi prevăzute în organigramă, 171 sunt ocupate, iar 37 dintre acestea sunt funcții de conducere. Această distribuție este criticată puternic, fiind evidențiat că echilibrul dintre personalul de conducere și cel operativ este profund dezechilibrat.
„Aproape un șef la 3,4 angajați este o proporție greu de justificat pentru o autoritate publică care își desfășoară activitatea pe baza fondurilor publice,” au subliniat consilierii USR. În plus, au subliniat că în anul 2025, Primăria Capitalei a cheltuit aproximativ 20 de milioane de lei pentru funcționarea Transportului Public București Ilfov (TPBI), în timp ce contribuția din partea celor 41 de localități din Ilfov a fost de doar 2 milioane de lei.
Pentru anul 2026, TPBI a solicitat o sumă de 36 de milioane de lei, ceea ce ridică îngrijorări suplimentare cu privire la gestionarea resurselor publice. Consilierii USR au solicitări clare pentru îmbunătățirea calității transportului public din București, cerând autobuze mai bune, trasee eficiente și o transparență sporită în gestionarea fondurilor. „Banii bucureștenilor nu trebuie să devină un fond de rezervă pentru interesele unor grupuri de influență,” se afirmă în comunicatul USR.
Într-un context în care aproximativ 80% din finanțarea transportului public provine din subvenții, necesitatea reducerii structurilor opace cu un număr excesiv de funcții de conducere devine din ce în ce mai acută. Aceasta reflectă nu doar o problemă de eficiență, ci și o responsabilitate mai mare față de cetățenii care depind de un sistem de transport public funcțional și accesibil.
