Războiul indemnizațiilor: spectacolul grotesc al sinecurilor
Într-o țară în care drumurile sunt mai degrabă o loterie decât o infrastructură funcțională, Compania Națională de Investiții Rutiere (CNIR) pare să fie mai preocupată de războaiele interne pentru indemnizații decât de finalizarea proiectelor vitale. Ultimele loturi ale autostrăzii A8, care ar trebui să lege Moldova de restul țării, sunt blocate într-un labirint birocratic, în timp ce șefii companiei își dispută salariile și beneficiile.
Într-un răspuns oficial, conducerea CNIR susține că documentațiile pentru loturile Lețcani-Iași-Ungheni sunt încă în pregătire. Cu alte cuvinte, „mai avem de verificat”, o frază care a devenit deja un refren al incompetenței instituționale. Între timp, Consiliul de Administrație al companiei se ocupă de reducerea indemnizațiilor directorilor, o mișcare care pare mai degrabă o încercare de a calma opinia publică decât o măsură reală de reformă.
Autostrada A8: un proiect captiv în hârtii
De ce întârzie lansarea licitațiilor pentru ultimele loturi ale A8? Răspunsul oficial este că resursele companiei sunt „concentrate” pe alte proiecte, iar departamentele de specialitate sunt „supraîncărcate”. Totuși, această justificare nu explică de ce alte loturi au fost lansate „șnur” în ultimele luni, în timp ce acest segment crucial rămâne blocat. Este greu de crezut că o companie care gestionează contracte de miliarde de lei nu poate găsi resurse pentru a finaliza documentațiile necesare.
În acest context, președintele Consiliului de Administrație, Cătălin Urtoi, face apeluri publice către directorul general al CNIR, Gabriel Budescu, să urgenteze procesul. Dar ce valoare au aceste apeluri când deciziile par să fie luate într-un cerc vicios de interese și incompetență?
Indemnizații obscene și promisiuni goale
În timp ce proiectele de infrastructură stagnează, membrii Consiliului de Administrație al CNIR primesc indemnizații care sfidează orice logică. Deși salariile lor sunt mai mici decât cele din alte companii de stat, acestea rămân totuși exorbitante în raport cu performanțele livrate. În plus, există și componenta variabilă, care poate adăuga încă 50% la aceste sume, dacă sunt îndepliniți indicatorii de performanță. Performanță? Ce performanță?
Premierul Marcel Ciolacu a promis că indemnizațiile vor fi aliniate la sume mai mici, dar până acum aceste promisiuni par să fie doar vorbe în vânt. În schimb, Consiliul de Administrație a decis să reducă salariile directorului general și ale directorului financiar, o măsură care, deși binevenită, nu rezolvă problema de fond: lipsa de responsabilitate și transparență în gestionarea banilor publici.
Un sistem captiv în propria corupție
Acest spectacol grotesc al sinecurilor și al incompetenței nu este doar o problemă a CNIR. Este un simptom al unui sistem mai larg, în care funcționarii publici și politicienii sunt mai preocupați de propriile beneficii decât de binele public. În timp ce Moldova rămâne izolată, iar cetățenii își riscă viețile pe drumuri periculoase, cei responsabili pentru această situație își umplu buzunarele fără nicio urmă de rușine.
În final, întrebarea care rămâne este: cât timp va mai tolera societatea acest nivel de corupție și incompetență? Răspunsul, din păcate, pare să fie „încă mult timp”, dacă nu se iau măsuri drastice pentru a reforma aceste instituții și a trage la răspundere pe cei care le conduc.
