Statul Venezuelean: Absent și Omnipotent
Psihologul social Colette Capriles, profesoară de științe politice la Universitatea Simón Bolívar din Caracas, subliniază un paradox alarmant în contextul politic din Venezuela: statul este simultan absent în domeniile esențiale ale vieții, precum sănătatea, educația și infrastructura, dar extrem de prezent în mecanismele de control și represiune. Această dualitate a permis regimului să se mențină la putere, chiar și în fața crizei profunde cu care se confruntă țara.
Plecarea lui Maduro: O Iluzie a Schimbării
Capriles avertizează că plecarea lui Nicolás Maduro nu va duce automat la o schimbare a sistemului. Deși mulți venezueleni pot simți o ușurare temporară, realitatea este că structurile de putere rămân intacte. Statul, ca mecanism de control și coerciție, va continua să existe, iar populația va rămâne prinsă într-o luptă pentru supraviețuire, fără o viziune clară asupra viitorului.
O Catastrofă Economică Transferată la Populație
Regimul lui Hugo Chávez a fost construit pe legitimitatea electorală și redistribuirea bogăției petroliere. Însă, prăbușirea prețului petrolului și politicile economice distructive ale lui Maduro au dus la o catastrofă economică devastatoare. Costurile acestei crize au fost transferate brutal asupra populației, transformând Venezuela într-o societate dominată de relații informale și piețe negre, în care dependența de conexiuni personale a devenit norma.
Un Capitalism Primordial
Capriles descrie situația din Venezuela nu ca pe un socialism autocratic, ci ca pe „cel mai rău tip de capitalism primitiv”. Chiar și în absența lui Maduro, structura de putere rămâne intactă, cu servicii de informații, grupări paramilitare și elite regionale care formează un labirint instituțional greu de dezmembrat. Această situație nu doar că generează instabilitate politică, dar riscă să conducă la un conflict prelungit, în care populația civilă devine din nou ostatică.
Venezuela: O Societate Traumată
Dincolo de structurile de putere și teoriile politice, Venezuela este o societate traumatizată. Oamenii trăiesc cu frica disparițiilor, a hiperinflației și a pierderii rudelor. Tinerii, în special, se simt prinși într-un „prezent etern”, incapabili să își imagineze un viitor diferit. Schimbarea dorită nu este neapărat ideologică, ci existențială: cetățenii vor un stat funcțional, capabil să își respecte obligațiile de bază.
Adevărata Tranziție: O Necesitate Socială
Analiza lui Colette Capriles subliniază că Venezuela nu se confruntă doar cu o criză de leadership, ci cu o criză profundă a structurii sociale și instituționale. Vindecarea nu va veni dintr-o simplă schimbare de regim, ci dintr-un proces lent de reconstrucție a încrederii și a instituțiilor. Adevărata tranziție pentru Venezuela este socială, iar acest proces va dura mult mai mult decât orice intervenție militară sau aranjament diplomatic.
