Moș Crăciunul care lua, nu dădea. Iașul sub zăpezi și impozite, în iarna lui 1925
În urmă cu o sută de ani, în prima zi de Crăciun, ziarele din România erau pline de discuții despre bugetul pe anul 1926. Ministrul liberal al finanțelor, Vintilă Brătianu, era caricaturizat ca un Moș Crăciun care, spre stupoarea poporului, lua în loc să ofere. Această imagine simboliza nemulțumirea generală față de politica fiscală a vremii, în contextul în care Iașul se confrunta cu o ninsoare abundentă, care a dus la pagube considerabile.
Ninsorile au fost atât de puternice încât, după 30 de ore de zăpadă continuă, înălțimea acesteia a ajuns la doi metri. În acest peisaj de iarnă, un incendiu devastator a izbucnit la magazia de cereale Marcovici și Leibovici, distrugând o cantitate uriașă de cereale. Ziarul Adeverul relata despre intervenția pompierilor, care, din cauza lipsei de apă și a violenței focului, nu au reușit să salveze nimic din stocurile de cereale.
PAGUBE DE 20 MILIOANE LEI
Pagubele cauzate de incendiu au fost estimate la peste 20 milioane lei, iar presa centrală a preluat știrea, detaliind pierderile: nouă vagoane de grâu, zece de orz, cincisprezece de porumb, și multe altele. Vântul puternic amenința să distrugă și casele din apropiere, iar pompierii au reușit cu greu să limiteze extinderea incendiului. Focul a fost stins abia la miezul nopții, lăsând în urmă o comunitate îngrijorată și frustrată.
În același timp, discuțiile despre impozite și bugetul național îi nemulțumeau pe români. Vintilă Brătianu era hotărât să implementeze o nouă lege a timbrului și a impozitului pe succesiuni, fără a consulta comercianții. Aceasta a dus la o agitație în rândul comercianților, care au cerut să fie consultați în legătură cu modificările fiscale.
„MOȘ CRĂCIUNUL ĂSTA IA, NU DĂ…”
Caricaturile din ziarul Adevărul îl înfățișau pe Brătianu ca un Moș Crăciun care, în loc să aducă daruri, lua de la popor. Această imagine a devenit un simbol al frustrărilor economice și sociale ale vremii. Ziarul Argus a dedicat o pagină întreagă bugetului pregătit de Brătianu, cu opinii critice din partea liderilor politici, care subliniau că bugetul era unul de pocăință, ce apăsa asupra producătorilor și consumatorilor.
Traian Lalescu, raportorul general al bugetului, a susținut că bugetul actual continuă seria de bugete anterioare, dar Virgil Madgearu a avertizat că politica fiscală a lui Brătianu duce țara spre faliment. Criticile la adresa bugetului din 1925 reflectau o realitate economică dură, care, din păcate, pare să se repete și în zilele noastre.
Un secol mai târziu, zăpezile nu mai ajung la doi metri, iar incendiile nu mai distrug vagoane de cereale, dar limbajul bugetelor și nemulțumirile publice par să fi rămas neschimbate. Între Moș Crăciunul care „ia, nu dă” din 1925 și dezbaterile fiscale ale României contemporane, distanța nu se măsoară în ani, ci în familiaritatea cu care istoria continuă să se repete.
