Ion Inculeț, președintele Sfatului Țării de la Chișinău și unirea Basarabiei cu Regatul României
Într-o zi de primăvară din martie 2026, vreme rece și ploioasă, am decis să îmi îndrept pașii spre Parohia „Sf. Ioan Botezătorul” din comuna Bârnova, situată în apropierea Iașilor. De multe ori, am trecut pe lângă indicatorul care arată prezența monumentului dedicat lui Ion Inculeț, primul președinte al Sfatului Țării din Republica Moldova, care a condus ședința ce a dus la votul pentru Unirea Basarabiei cu Regatul României, pe 27 martie/9 aprilie 1918, fără să mă opresc vreodată să admir acest loc plin de semnificație. Chiar și eu, în căutarea continuă a istoriei și poveștilor, am simțit că încă nu am epuizat toate resursele de învățare și descoperire din Iași și împrejurimile sale.
Mănăstirea Bârnova, construită de domnitorul Miron Barnovschi-Movilă între 1626 și 1633, care îi oferă numele, și pădurea care o înconjoară sunt atracții pentru vizitatori, eclipsând uneori importanța poveștii parohiei. Totuși, an de an, IPS Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, împreună cu preotul paroh Adrian Albet și un sobor de preoți din Eparhia Iașilor, organizează o slujbă de pomenire în memoria lui Ion Inculeț, un adevărat arhitect al unirii Basarabiei cu România.
La parohie, slujba era deja în desfășurare, având loc în biserica „de iarnă”, pentru a proteja interiorul bisericii principale, recent renovată. Această biserică găzduiește mormântul lui Ion Inculeț, dar și pe cel al soției sale, principesa Roxana Cantacuzino. Ion Constantin Inculeț s-a născut pe 5 aprilie 1884, în Răzeni, Gubernia Basarabia a Imperiului Țarist, și a trecut la cele veșnice la 18 noiembrie 1940, în București. Pe lângă activitatea de președinte al Sfatului Țării, a mai ocupat funcția de ministru și a fost membru titular al Academiei Române din 1918. Din mariajul său cu principesa Roxana Cantacuzino au rezultat doi copii notabili: Ion I. Inculeț, consultant NASA și Doctor Honoris Causa al Universității Western Ontario din Canada, și fratele său, George I. Inculeț.
Contextul în care s-a realizat unirea Basarabiei cu Regatul României este unul complex. În primăvara anului 1918, Basarabia, cunoscută astăzi ca Republica Moldova, se găsea într-o perioadă de instabilitate și dezintegrare, ca urmare a prăbușirii Imperiului Rus. Zvonurile și teama domneau pe străzile Chișinăului, iar ordinea administrativă se topea. Soldații ruși în retragere creau un sentiment de haos, iar dezinstituția politică oferea o oportunitate pentru elitele basarabene, care s-au organizat în Sfatul Țării. Aceasta era o structură destinată să ofere direcție și coeziune într-o provincie lipsită de un centru de comandă.
Pentru a înțelege mai bine evoluția acestui eveniment istoric, este esențial să ne amintim că, în toamna lui 1917, a fost proclamată autonomia și, mai apoi, independența față de Rusia. Totuși, Basarabia se confrunta cu dificultăți, lipsindu-se de structuri politice și armata necesară pentru a-și apăra autonomia. În fața acestei haos, privirile majorității basarabenilor s-au îndreptat spre România, care, deși în dificultate din cauza Primului Război Mondial, rămânea o entitate politică stabilă.
Alegerea unirii a fost o decizie asumată în contextul unei crize profunde, pe 27 martie/9 aprilie 1918. Această decizie a fost influențată de Ion Inculeț, care a condus Sfatul Țării în dezbaterile intense cu privire la unire, asigurând un cadru propice discuțiilor. Lider moderat, el nu a impus unirea, ci a gestionat diferitele opinie prin diplomație și negocieri. În acest context, s-au făcut auzite și vocile altor lideri precum Pantelimon Halippa, invigorând mișcarea unionistă, și Constantin Stere, aducând viziunea istorică necesară în momente de cotitură.
Ion Inculeț a reușit ca diversitatea de opinii din cadrul Sfatului Țării să nu genereze conflicte ireconciliabile, organizând dezbaterile cu eficiență și determinare. A fost un lider înțelept, ale cărui acțiuni au fost esențiale pentru realizarea unirii, iar moștenirea sa continuă să fie onorată, amintirea lui rămânând vie de-a lungul generațiilor.
