Guvernul a ignorat o ofertă de 457 milioane de euro pentru patru nave militare şi vrea să facă acelaşi lucru prin SAFE, cu 920 de milioane de euro
În septembrie 2025, Damen Galaţi, după două ani de negociere cu Forţele Navale Române, a prezentat o ofertă de 457 milioane de euro pentru construirea a patru nave militare. Această propunere nu a fost însă răsplătită cu atenţia cuvenită din partea autorităţilor, în schimb, există intenţia de a aloca 920 de milioane de euro pentru o ofertă similară prin programul SAFE.
Programul „Acţiunea pentru securitatea Europei” (SAFE) are la dispoziţie 16,7 miliarde de euro pentru investiţii în apărare. Noul ministru al Apărării, Radu Miruţă, a fost informat despre oferta Damen, dar nu a existat o reacţie promptă din partea Ministerului Apărării Naţionale (MApN).
Managerul Damen Galaţi se adresează lui Radu Miruţă și Mihai Jurca, solicitând o întrevedere pentru a discuta despre oferta expusă anterior pentru cele patru nave. În această ofertă, Damen sunt deja recunoscuţi pentru livrările anterioare de echipamente navale către diferite naţiuni membre NATO, demonstrând competenţa lor în domeniul construcțiilor navale militare.
Menţionăm că oferta Damen Galaţi era semnificativ mai avantajoasă din punct de vedere financiar, fiind cu 50% mai ieftină decât sumele pe care Guvernul le-a considerat ca acceptabile pentru alte companii, care nu au o experienţă similară în acest sector. Reacțiile la această situație au fost curioase, având în vedere aprecierea anterioară a autorităților pentru capacităţile de producţie ale usinei din Galaţi, capacităţi evidenţiate de vizitele oficialilor.
Vizita recentă a fostului ministru al Apărării, Angel Tîlvăr, la Damen Galaţi, subliniază importanţa pe care acest şantier naval o are pentru economia României, creând locuri de muncă şi atrăgând comenzi semnificative. Cu toate acestea, interesul exprimat în mod formal pare să nu se traducă în acțiuni concrete.
După acest periplu, la o lună de la vizita lui Tîlvăr, s-a constatat că oficialii Guvernului continuă să ignore propunerea Damen, decât în favoarea programului SAFE, care a fost aprobat pentru achiziţii mai costisitoare, dar fără a dovedi o necesitate suplimentară câtă vreme opţiunea locală era deja disponibilă. Aceasta ridică întrebarea despre transparenţa procesului de achiziţie publică şi despre criteriile adoptate pentru selecţia contractorilor.
Această situaţie demonstrează complexităţile întâlnite în procesul de modernizare a armatei române, inclusiv tensiunile interne și frica de a recunoaște avantajul una companii locale deja bine stabilite, în timp ce autoritățile aleg să se orienteze către opțiuni externe, mai costisitoare. Problema din urmă este că, prin CSA, se continuă cu contracte care minimizează implicarea producătorului autohton, punând în umbră capacitățile oferite de Damen Galaţi.
