Generalul de 101 ani, acuzat de trădare: o farsă istorică sau o realitate amară?
Într-o țară unde justiția pare să fie mai degrabă o piesă de teatru absurd decât un pilon al democrației, aflăm că un general de 101 ani este acuzat de trădare. Da, ați citit bine: un centenar, probabil mai preocupat de pastilele zilnice decât de conspirații internaționale, devine țap ispășitor într-un scenariu demn de un roman prost. Cine are de câștigat din această mascaradă? Și mai ales, cine pierde? Răspunsul e simplu: noi toți.
Procurorii și tergiversările: o rețetă clasică de incompetență
În timp ce acest caz bizar face valuri, alte dosare, mult mai grave, zac prăfuite prin sertarele procurorilor. De exemplu, cazul unui copil mort pe masa de operație, care așteaptă de peste șase ani să fie soluționat. Șase ani! Atât le-a luat autorităților să nu facă nimic. Și totuși, avem timp să investigăm un bătrânel de 101 ani. Prioritățile sunt clare: spectacolul primează, dreptatea poate să mai aștepte.
Funcționarii publici: campioni la mușamalizări
Nu putem să nu observăm cum funcționarii publici, acești maeștri ai tergiversării, își fac din nou simțită prezența. De la evaluări absurde ale terenurilor, cum ar fi transformarea unui lot valoros într-un „maidan cu bălării”, până la blocaje birocratice care întârzie proiecte esențiale, acești indivizi par să fie mai degrabă o frână decât un motor al progresului. Și totuși, nimeni nu răspunde. Nimeni nu plătește.
Justiția: un spectacol grotesc
Într-un alt episod halucinant, un primar condamnat într-un dosar DNA scapă fără nicio interdicție. Cum se explică asta? Poate că avem de-a face cu o justiție care funcționează pe principiul „pentru unii mumă, pentru alții ciumă”. Sau poate că pur și simplu nu funcționează deloc. În orice caz, mesajul este clar: dacă ai relațiile potrivite, legea devine opțională.
Victimele reale: uitate și ignorate
În timp ce autoritățile se joacă de-a justiția, victimele reale rămân uitate. Copiii abuzați, familiile distruse, cetățenii care își pierd încrederea în stat – aceștia sunt cei care plătesc prețul. Și totuși, cineva trebuie să răspundă. Cineva trebuie să fie tras la răspundere. Dar în această țară, unde corupția este rege, iar incompetența este regină, cine mai are curajul să ceară socoteală?
Sursa: www.ziaruldeiasi.ro/stiri/general-tradator–1731763.html
