14.4 C
România
marți, iulie 21, 2026

DNSC, CSAT, COSC, SRI, Cyberint: instituții responsabile cu asigurarea securității cibernetice a instituțiilor din România, inclusiv Cadastrul.

DNSC, CSAT, COSC, SRI, Cyberint: Instituții care trebuiau să asigure securitatea cibernetică a instituțiilor României, inclusiv Cadastrul

România se confruntă cu provocări serioase în ceea ce privește securitatea cibernetică, problema devenind tot mai acută odată cu avansarea tehnologică. Legea 58/2023 referitoare la securitatea și apărarea cibernetică a țării a fost adoptată pentru a coordona eforturile mai multor instituții în protecția infrastructurilor critice de stat, inclusiv a sistemului utilizat de Cadastru, ANCPI. Această legislație prevede o responsabilitate clară pentru asigurarea rezilienței și protecției rețelelor informatice care susțin funcțiile de apărare și securitate națională.

Printre instituțiile cheie implicate în această rețea se află Directoratul Național de Securitate Cibernetică (DNSC), care a dispus de un buget substanțial pentru anul 2024, cheltuind peste 40 de milioane de lei, din care mai mult de 23 de milioane au fost direcționate către salarii. Aceste sume ridică întrebări asupra transparenței și justificării costurilor, mai ales din 2023, când informațiile legate de salariile angajaților au încetat să fie publicate.

Amalgam de instituții cu competențe vagi, lipsită de răspundere clară

Mecanismul de protecție cibernetică, conform legii amintite, este coordonat de CSAT, care supraveghează Sistemul Național de Securitate Cibernetică (SNSC). Activitățile acestui sistem sunt gestionate operațional de Consiliul Operativ de Securitate Cibernetică (COSC), format din reprezentanți ai tuturor serviciilor speciale și ministerelor relevante. Aceasta include Ministerele Apărării, Internelor, Externele, DNSC și ORNISS. Conducerea COSC este asigurată de un președinte – consilierul prezidențial pentru probleme de securitate națională – și un vicepreședinte, consilierul prim-ministrului pe probleme de securitate națională.

Această structură complexă sugerează o interdependență a instituțiilor, dar și o precaritate în definirea responsabilităților, punând sub semnul întrebării eficiența sistemului în fața amenințărilor cibernetice tot mai elaborate. Într-un context în care atacurile cibernetice devin din ce în ce mai frecvente, este esențial ca aceste instituții să își clarifice atribuțiile și să își asume cu seriozitate responsabilitățile, pentru a proteja infrastructurile critice ale statului român.

Related Articles

Stay Connected

- Advertisement -spot_img

Latest Articles