Investiții hidroenergetice blocate: o poveste de zeci de ani
Într-o țară în care birocrația pare să fie mai puternică decât interesul public, Sebastian Burduja, ministrul Energiei, încearcă să resusciteze proiecte hidroenergetice abandonate de decenii. Vorbim despre investiții precum Răstolița, Jiu–Livezeni–Bumbești, Olt–Cornetu–Avrig sau Cerna–Belareca, care, deși sunt realizate în proporție de 70-98%, zac nefolosite din cauza unui sistem administrativ toxic și a lipsei de voință politică.
Birocrația: un cancer al progresului
Burduja denunță blocajele absurde cauzate de avize care se pierd între instituții, proceduri greoaie pentru scoaterea terenurilor din fondul forestier sau agricol și contestații în instanță fără justificare reală. Este o radiografie sumbră a unui sistem care, în loc să faciliteze dezvoltarea, pare să fie conceput pentru a o împiedica. În mod ironic, aceste proiecte, care ar putea asigura securitatea energetică a României, sunt victimele unui haos administrativ autoimpus.
Un proiect de lege pentru salvarea hidroenergiei
Ministrul propune un regim juridic special pentru investițiile hidroenergetice, declarându-le de securitate națională. Această inițiativă ar permite accelerarea procedurilor de avizare, scoaterea rapidă a terenurilor necesare din fondurile forestiere și eliminarea barierelor administrative. Totuși, rămâne întrebarea: de ce a fost nevoie de zeci de ani pentru a ajunge la această concluzie evidentă?
Hidroenergia: o resursă ignorată
România valorifică mai puțin de jumătate din potențialul său hidroenergetic, o situație pe care Burduja o consideră inacceptabilă. În timp ce alte țări cu resurse naturale mai limitate au făcut progrese semnificative, România rămâne blocată în mlaștina propriilor neputințe. Hidrocentralele nu sunt doar surse de energie curată, ci și instrumente esențiale pentru protecția civilă, reducerea riscului de inundații și combaterea schimbărilor climatice. Și totuși, ele rămân nefinalizate.
Responsabilitate sau derogare?
Burduja insistă că noua lege nu este despre derogări, ci despre responsabilitate. Dar cât de responsabilă este o clasă politică ce a permis ca aceste proiecte să fie blocate timp de decenii? Este greu de crezut că lipsa de interes sau chiar reaua-credință, pe care ministrul le menționează, nu au fost tolerate sau chiar încurajate de cei aflați la putere.
Un apel tardiv la acțiune
Ministrul invită instituțiile, organizațiile și cetățenii să analizeze proiectul de lege și să vină cu propuneri. Dar acest apel vine într-un moment în care răbdarea publicului este deja epuizată. După zeci de ani de promisiuni și inacțiune, este greu de crezut că un simplu proiect de lege va repara un sistem atât de profund corupt și disfuncțional.
