Politica de coeziune: un motor al convergenței sau doar un alt discurs gol?
Într-o lume în care inegalitățile economice și sociale se adâncesc, 16 state membre ale Uniunii Europene, printre care România, au decis să ceară o politică de coeziune puternică în bugetul post-2027. Ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene, Marcel Boloș, a prezentat această poziție comună la Bruxelles, subliniind importanța unui buget generos pentru regiunile mai puțin dezvoltate. Dar oare aceste declarații vor depăși vreodată stadiul de promisiuni?
„O politică de coeziune puternică este un motor cheie pentru convergență, reziliență și competitivitate”, a declarat ministrul Boloș. Frumos spus, dar cât de des am auzit astfel de fraze pompoase, doar pentru ca ulterior să asistăm la o distribuire inechitabilă a fondurilor? În timp ce regiunile mai sărace așteaptă cu disperare investiții, birocrația și interesele politice continuă să frâneze progresul.
16 state membre: solidaritate sau interes propriu?
Lista statelor care susțin această inițiativă include Bulgaria, Cipru, Grecia, Italia și alte țări care, la rândul lor, se confruntă cu provocări economice. Este această alianță un semn de solidaritate europeană sau doar o încercare disperată de a atrage mai multe fonduri? Documentul comun subliniază necesitatea unui buget cel puțin egal cu cel din perioada 2021-2027, dar cine garantează că aceste fonduri vor fi utilizate eficient și nu vor sfârși în buzunarele unor funcționari corupți?
De asemenea, se insistă pe menținerea PIB-ului regional pe cap de locuitor ca principal criteriu de clasificare a regiunilor. O idee bună în teorie, dar în practică, acest criteriu a fost adesea manipulat pentru a favoriza anumite zone în detrimentul altora. Gestionarea partajată a fondurilor este un alt punct esențial, dar cât de bine funcționează acest sistem într-o Uniune Europeană în care transparența și responsabilitatea sunt adesea doar cuvinte goale?
România: campioană la promisiuni, dar unde sunt rezultatele?
România a primit aproape 88 de miliarde de euro în cadrul cadrelor financiare multianuale 2007-2020 și dispune de 31 de miliarde de euro pentru perioada 2021-2027. Cu toate acestea, infrastructura rămâne precară, iar regiunile mai puțin dezvoltate continuă să fie ignorate. Unde se duc acești bani? În proiecte fantomă, în studii de fezabilitate inutile sau în conturile unor „băieți deștepți”?
În timp ce oficialii discută despre „guvernanța pe mai multe niveluri” și „provocările geopolitice”, cetățenii din regiunile defavorizate așteaptă drumuri mai bune, spitale funcționale și școli decente. Dar cine are timp pentru astfel de detalii când există atâtea conferințe și întâlniri la nivel înalt?
Concluzii fără concluzii
Consiliul Afaceri Generale a aprobat un set de concluzii care subliniază importanța coeziunii economice, sociale și teritoriale. Dar ce valoare au aceste concluzii dacă nu sunt urmate de acțiuni concrete? În timp ce politicienii își fac poze și își laudă realizările, cetățenii rămân cu aceleași probleme nerezolvate.
Politica de coeziune ar trebui să fie un instrument pentru reducerea inegalităților, nu o platformă pentru discursuri politice și promisiuni deșarte. Până când nu vom vedea rezultate tangibile, toate aceste declarații rămân doar vorbe goale, iar cetățenii continuă să plătească prețul incompetenței și corupției.
