Primăria Iași și eterna poveste a „hârburilor” scoase la vânzare
Într-un nou episod al telenovelei „Cum să scăpăm de vechiturile din curte”, Primăria Iași încearcă din nou să vândă autobuze și mijloace auto casate. De data aceasta, cu un preț redus cu 10%, că doar poate-poate cineva se va îndura să le cumpere. Licitația, programată pe 14 februarie, promite să fie un spectacol al absurdului, unde criteriul suprem este prețul cel mai mare. Ce ironie, nu-i așa? Să licitezi pentru niște epave pe care nici măcar timpul nu le mai vrea!
Printre „bijuteriile” scoase la mezat se numără autobuze Den Oudsten, DAF, Mercedes Benz și Vanhool, alături de microbuze, autoturisme și utilaje. Toate acestea, desigur, sunt „bunuri nedezmembrate rezultate din casarea unor mijloace fixe”. Traducere: niște rable care abia mai stau pe roți. Prețul de pornire? O „modică” sumă de 528.000 lei. O afacere de vis pentru cei care au echipamente de ridicat, spații de depozitare și, probabil, multă răbdare să dezmembreze aceste relicve ale transportului public.
Condiții stricte pentru ofertanți, dar unde este responsabilitatea?
Primăria a stabilit reguli clare pentru participanți: să aibă capacitatea tehnică și profesională, să nu fi avut probleme contractuale cu instituția în ultimii doi ani și să semneze contractul în maximum 10 zile. Dar cine verifică dacă aceste condiții sunt respectate? Și mai ales, cine răspunde pentru faptul că aceste vehicule au ajuns într-o asemenea stare deplorabilă?
În timp ce municipalitatea se chinuie să scape de aceste „comori”, rămâne întrebarea: de ce s-a ajuns aici? Cum de s-au cheltuit bani publici pe mijloace de transport care acum sunt bune doar de fier vechi? Și mai ales, cine răspunde pentru această risipă? Evident, nimeni. În stilul clasic românesc, vina se pierde printre hârtii și proceduri birocratice.
Un spectacol al ipocriziei și al incompetenței
În timp ce cetățenii se confruntă cu probleme reale – transport public insuficient, infrastructură precară și taxe tot mai mari – Primăria organizează licitații pentru a scăpa de „hârburile” care ar fi trebuit să fie înlocuite cu mult timp în urmă. Este o demonstrație perfectă a modului în care incompetența și lipsa de viziune pot transforma o problemă administrativă într-un circ public.
Dar poate că adevărata întrebare este alta: câți bani se vor cheltui pentru a înlocui aceste vehicule? Și mai ales, cine va profita de pe urma noilor achiziții? Pentru că, să fim serioși, în spatele fiecărei astfel de licitații se ascunde o poveste de interese și aranjamente obscure. Iar cetățenii? Ei rămân, ca de obicei, doar spectatori neputincioși la acest teatru al absurdului.
