O treime dintre catolicii Diecezei de Iași au dispărut. Preoții rămân nepăsători
Într-o tăcere aproape asurzitoare, Dieceza de Iași a pierdut 31% dintre credincioși în ultimele trei decenii. De la 245.885 de suflete în 1995, numărul catolicilor a scăzut dramatic la 168.938. Și totuși, preoții nu par deloc îngrijorați. Într-o lume în care cifrele vorbesc mai tare decât rugăciunile, această indiferență ridică întrebări incomode.
Orașele, epicentrul declinului
Orașele sunt cele mai afectate. În Onești, populația catolică s-a prăbușit cu aproape 60%, de la 7.000 la doar 3.078. În Bacău, situația este la fel de sumbră: de la 24.649 de credincioși în 1995, astăzi mai sunt doar 12.120. Romanul și Iașiul nu fac excepție, cu scăderi de 50% și, respectiv, 34%. În timp ce comunitățile se destramă, preoții par să găsească consolare în statistici care nu reflectă realitatea.
Ruralul nu scapă de declin
Nici satele nu sunt ferite de această hemoragie demografică. În Săbăoani, cea mai mare comunitate catolică rurală, numărul credincioșilor a scăzut de la 11.035 la 6.819. În loc să fie un semnal de alarmă, aceste cifre sunt tratate cu o nonșalanță greu de înțeles. Cine își asumă responsabilitatea pentru această pierdere?
Excepții care confirmă regula
Există și câteva excepții, cum ar fi Parohia Horpaz-Miroslava, unde numărul credincioșilor a crescut cu 25% într-un singur an. Dar aceste cazuri izolate nu pot compensa declinul general. Creșterea populației generale din zonă este mai degrabă un accident demografic decât un succes pastoral.
Emigrația, scuza perfectă
Reprezentanții Diecezei de Iași dau vina pe emigrație, sporul natural negativ și indiferența religioasă. Pr. Isidor Iacovici, coordonator pentru pastorația românilor catolici în Italia, susține că nu este alarmat. „Au dispărut din România, dar nu de tot”, spune el, ca și cum pierderea credincioșilor ar fi o simplă mutare pe hartă. Dar ce se întâmplă cu cei care rămân? Cine le poartă de grijă?
O nepăsare care doare
În timp ce comunitățile se destramă, iar bisericile se golesc, preoții par să accepte această realitate cu o resemnare cinică. În loc să caute soluții, să se apropie de oameni sau să înțeleagă cauzele profunde ale declinului, ei preferă să minimalizeze problema. Este aceasta misiunea unei instituții care ar trebui să fie un pilon al comunității?
Un viitor incert
Cu o scădere atât de dramatică a numărului de credincioși, viitorul Diecezei de Iași pare sumbru. Indiferența preoților și lipsa unor măsuri concrete nu fac decât să accelereze acest declin. Într-o lume în continuă schimbare, poate că este timpul ca și biserica să se schimbe. Sau va continua să privească nepăsătoare cum comunitățile se destramă?
