România, grădina uitată
Când anii trec, nostalgia devine o povară grea, mai ales când ne gândim la locurile noastre de baştină. Românii, cu toate bogățiile pe care le avem, par să ignore darurile pe care Divinitatea ni le-a oferit. Oare cât de mult ne pasă de grădina noastră, când grădinarii sunt de pripas și nu știu să o îngrijească?
O legendă tristă
Se spune că, la împărțirea pământului, românii au fost ultimii chemați. Dumnezeu, văzându-i, a decis să le ofere pământurile pe care le păstrase pentru sine, recunoscând bunătatea și hărnicia acestui neam. Dar, în vremurile moderne, grădinarii noștri nu mai sunt la înălțimea așteptărilor. Cei care ar trebui să îngrijească această grădină sunt mai preocupați de a culege roadele, lăsând în urmă o pajiște plină de ciulini.
Ignoranța și lipsa de respect
România este plină de locuri minunate, dar noi alegem să le ignorăm. Oameni harnici, tradiții străvechi și bogății naturale sunt lăsate de izbeliște. În loc să ne apărăm grădina, ne lăsăm pradă ignoranței și nepăsării. Cei care au luptat pentru aceste locuri au vărsat sânge pentru a le apăra, iar noi, ce facem? Ne risipim avuția națională fără să ne gândim la viitorul copiilor noștri.
Regăsirea grădinarilor
Este timpul să ne regăsim și să readucem grădinarii care iubesc această țară. Cei care își amintesc mirosul pământului reavăn și al fânului cosit. Nu sunt puțini, dar trebuie să îi trezim din letargia în care au fost lăsați. România merită mai mult decât o grădină lăsată în paragină, iar noi trebuie să fim cei care luptăm pentru a o păstra.
Un apel la conștiință
Pâinea noastră trebuie să fie plămădită aici, de cei care au zămislit istoria pe aceste meleaguri. Veneticii pot doar să guste din roadele noastre, dar nu au dreptul să ne decidă soarta. Este timpul să ne asumăm responsabilitatea și să ne protejăm grădina, căci altfel, păcat de tot ce ne-a dăruit Dumnezeu.
Sursa: Ziarul de Iași
Sursa: www.ziaruldeiasi.ro/stiri/o-floare-fara-gradinari-p–1763688.html
