Manevra Infantino: primarul merge la Burleanu, să ne primească, Doamne!, măcar în lumea a treia a fotbalului
Premarele Mihăiță are planuri mari. Se îndreaptă spre București pentru a discuta direct cu Răzvan Burleanu, președintele Federației Române de Fotbal. Tema centrală a întâlnirii este una simplă, dar plină de subînțelesuri: cum ar putea Iașul, oraș cu o istorie bogată în fotbal, să revină pe harta competițională, măcar în Liga a III-a. Se pare că nu ne mai dorim locul în elitele fotbalului, ci doar un pic de respect și o șansă de a ne organiza o echipă, după ani de dezamăgiri și promisiuni neonorate.
Concret, discuțiile se concentrează asupra accesului la Liga a III-a, un nivel pe care, teoretic, ar trebui să-l poată accesa orașe fără mari dificultăți financiare. Dar chiar și această opțiune pare incertă, fiind necesară o rugăciune federală pentru a nu fi refuzați. Anterior, legea a fost că primăria putea să creeze un nou club, dar acum, fiindcă varianta de Liga a II-a s-a evaporat, Iașul se află într-o situație paradoxală.
Așadar, Primăria a anunțat că va înființa un nou club sportiv cu denumiri precum CSM sau ACS, dar toate acestea sunt doar formule administrative. Problema esențială este că fără o asigurare că FRF va accepta un astfel de club, demersurile nu sunt decât un joc de poker inutil. Cu alte cuvinte, formalitățile legale sunt complicate, iar lipsea de resurse financiare adâncește și mai mult criza.
Întrebarea care plutește în aer este ce anume ar putea să facă Burleanu în fața acestei situații. Ar putea să emită o „hârtie magică”? Sau să sugereze că, deoarece Iașul este un oraș mare, merită o excepție? Certitudinea rămâne: promisiunile vor continua să fie doar vorbe goale, până când va exista voința reală de a acționa.
În acest context, ironia nu poate fi ignorată. Burleanu nu a vizitat Iașul, dar, din fericire, am evitat o serie de situații jenantă, în care premierul poate l-ar fi dus prin oraș să explice unde a fost odată gloria fotbalului local. Totul se reduce la o stare de incertitudine, mai ales că fotbalul ieșean pare să fie acum doar un simbol ars, lăsând în urmă o cenușă de speranță și dorință de revigorare.
Până la urmă, ajungem să ne rugăm pentru Liga a III-a, iar acest lucru nu este deloc de neglijat; ar reprezenta, totuși, o mică victorie după atâția ani de plafonare în confruntările interne. Aici înseamnă că, cel puțin, visurile nu sunt complet condamnate la uitare.
