Fiscul a salvat țeapa și a pierdut banii. Poli, îngropată între două pătrățele de la București
Iaca, stimați suporteri cu ficatul obosit, cum Iașul a rămas fără fotbal de Liga a II-a, nu din cauza unui meci prost, ci ca rezultat al unor întâlniri birocratice, referate și oameni care au spus, pe scurt: „noi nu semnăm, că nu vrem să facem pușcărie pentru Poli voastră”.
Povestea, așa cum o relatează așa-zisul nostru expert Archibald Tănase, ar fi fost cam așa: referatul bine structurat de la Iași a fost trimis către București cu scopul de a muta activitatea sportivă și locul de Liga a II-a ale Politehnicii la CSM 2020, clubul Primăriei. Totuși, pentru a se realiza această mutare, era necesară aprobarea Fiscului, care avea de recuperat o datorie considerabilă.
Aici a apărut problema. Funcționarii de la București au abordat lucrurile dintr-o perspectivă restrictivă: „Cum ar putea să lăsăm locul și activitatea clubului să plece undeva, în timp ce noi ne-ar rămâne cu o gaură de 2,6 milioane de euro?”. Aceasta părea o alegere logică, dar o privire mai detaliată asupra situației arată că, în realitate, această mutare nu ar aduce beneficii statului.
Practic, prin această abordare, Fiscul ar fi evitat să pară păcălit pe hârtie, dar în același timp s-ar fi ales cu o situație dezavantajoasă: clubul se îndrepta spre faliment, angajații nu prindeau banii, iar statul nu mai încasă nimic în viitor. Așadar, am reușit să blocăm țeapa, dar am salvat o pierdere colosală.
Se pare că, la București, au circulat zvonuri despre întreaga tărășenie. Unii susțin că Bolo a aflat ce se pregătește și a refuzat să lase Fiscul cu „buza umflată”. Alții afirmă că, pur și simplu, nu Bolo a fost cel care a zis „împușcați-i”, ci funcționarii au decis că nu se vor complica cu un club aflat în colaps, având în vedere inevitabilitatea unui proces și semnătura care ar putea fi contestată ulterior de un procuror.
Referatul menționa clar că, în cazul în care nu se aprobă mutarea, Poli falimentează. A fost citit, înțeles, dar, cu toate acestea, s-a optat pentru neaprobat. Să falimenteze, dar legal.
Aici devine evidentă forța premarelui Mihăiță la centru, sau mai degrabă lipsa ei. Dacă ar fi fost o mutare cu adevărat semnificativă, care să justifice salvarea clubului prin interese politice sau economice, atunci cineva ar fi trebuit să fie prezent cu argumentele necesare înainte de vot.
Gurile rele spun că apelurile telefonice importante au început abia după ce ușile erau deja închise, iar fotbalul ieșean era lăsat pe hol cu bagajul făcut. Prin urmare, Iașul se trezește cu o mare realizare administrativă: Poli moare, Fiscul nu încasează nimic, angajații nu primesc salarii, Primăria rămâne fără Liga a II-a, și toată lumea poate să susțină că a respectat procedura.
Se pare că, în România, hârtiile în regulă constituie un fel de trofeu, în vreme ce sportul adevărat dispare sub povara birocrației.
