2024: Anul „miraculos” al infrastructurii românești?
Direcția Regională de Drumuri și Poduri (DRDP) Iași proclamă cu mândrie că 2024 a fost, statistic, cel mai bun an pentru infrastructura României de la Revoluție încoace. Cinci loturi din Autostrada Moldovei (A7), însumând 102 kilometri, au fost date în folosință. O performanță remarcabilă, dacă ignorăm faptul că restul de 218 kilometri sunt încă în diverse faze de execuție. Dar cine mai are timp de detalii când avem „progres” pe hârtie?
Se poate circula în regim de autostradă de la Buzău la Focșani, iar oficialii DRDP Iași ne asigură că până la sfârșitul lui 2025 vom putea ajunge și la Pașcani. Desigur, asta dacă „speranțele” lor nu se vor transforma în promisiuni uitate, așa cum ne-am obișnuit de decenii. Moldova, spun ei, a fost „pusă pe harta infrastructurii de mare viteză”. Oare?
Realizări sau praf în ochi?
În afară de autostrăzi, DRDP Iași se laudă cu întreținerea a 2.500 de kilometri de drumuri naționale și 700 de poduri. Printre „victoriile” anului 2024 se numără inaugurarea Variantei Ocolitoare Bârlad, modernizarea DN 28B Târgu Frumos – Botoșani și reparațiile la podurile de la Milișăuți și Topoliceni. Totuși, aceste proiecte sunt doar câteva picături într-un ocean de nevoi neacoperite. Covoare asfaltice și elemente „inovative” de siguranță rutieră? Sună bine, dar cât de durabile sunt aceste soluții?
Directorul general regional, inginerul Ovidiu Mugurel Laicu, își exprimă dorința ca 2025 să fie „cel puțin la fel de fructuos ca 2024”. O dorință nobilă, dar ce garanții avem că nu vom asista la aceeași poveste a întârzierilor, a licitațiilor contestate și a șantierelor abandonate?
Autostrăzi și iluzii
Procedurile pentru A7 Pașcani – Suceava și Autostrada A8 sunt în desfășurare. Dar câți ani vor mai trece până când aceste proiecte vor deveni realitate? Într-o țară unde birocrația și corupția sunt la ordinea zilei, optimismul DRDP Iași pare mai degrabă o strategie de PR decât o reflectare a realității.
În timp ce oficialii se felicită reciproc pentru „realizări”, cetățenii continuă să își rupă mașinile pe drumuri pline de gropi. Infrastructura Moldovei rămâne un puzzle incomplet, iar promisiunile sunt doar piese care nu se potrivesc.
Concluzie amară
2024 poate fi numit „cel mai bun an” doar în comparație cu dezastrul anilor precedenți. Într-o țară unde standardele sunt atât de scăzute, orice progres minor este transformat într-o victorie monumentală. Dar până când vom accepta această mediocritate ca normă?
