Creştinii îl sărbătoresc luni pe Sfântul Ilie, considerat cel care aduce ploaia pe pământ. Obiceiuri și tradiții
Biserica Ortodoxă Română celebrează luni, 20 iulie 2026, memoria Sfântului Ilie Tesviteanul, recunoscut ca făcător de minuni și protector al vremii, în special prin aportul său în aducerea ploii, esențiale pentru agricultură. Nașterea sa este datată de tradiție cu peste 800 de ani înainte de Hristos, iar istoria sa începe în ţinutul Tesvi din Galaad, într-o familie de preoţi, într-o epocă în care poporul iudeu îmbrățișa idolatria sub domnia împăratului Ahab.
Legendele spun că la nașterea sa, tatăl său a avut o viziune divină, având parte de oameni îmbrăcați în alb care l-au acoperit cu scutece de foc, simbolizând pasiunea lui Ilie pentru Dumnezeu. De-a lungul vieții, having o fire colerică, se relatează că Sfântul Ilie și-ar fi ucis părinții în urma unei crize de furie, după care, umil, a cerut iertare lui Dumnezeu. Ca semn al răspunsului divin, a primit un car și un bici de foc pentru a lupta împotriva diavolilor.
Tradițiile populare îl descriu pe Ilie călătorind pe cer într-un car de flăcări, lovind dușmanii spirituali cu biciul său, întărind astfel imaginea lui ca gardian al vremii. De asemenea, el este vârful de lance în provocarea furtunilor, aducându-le uneori ca răspuns la nevoile oamenilor. Se crede că nu și-a încheiat încă misiunea pământească, așteptând sfârșitul lumii pentru a lupta cu liderul diavolului.
Obiceiuri și tradiții
Cu ocazia sărbătorii Sfântului Ilie, comunitățile de la sate respectă tradiții care includ neparticiparea la muncă, temându-se de grindina care ar putea distruge recoltele. De asemenea, consumul de mere este evitat pentru a preveni căderea acestora de pe pomi însoțită de grindină.
Femeile se îndreaptă spre biserică, aducând pomană din roadele gospodăriei pentru sufletele celor adormiți. În dimineața zilei, diverse plante medicinale, în special busuiocul, sunt culese pentru a fi uscate, iar o parte este dusă la biserică pentru a fi sfințită. După această ceremonie, busuiocul este ars, iar cenușa rezultată folosită în scopuri de tratament.
Sfântul Ilie reînvie amintirea sufletelor defuncte, mai ales ale copiilor decedați, iar femeile organizează ritualuri în care îi chemă pe copiii locali sub un pom fructifer, pentru a le oferi merele căzute ca pomană. Bisericile din comunitate sunt pline cu alimente pentru pomeni, iar gospodării organizează praznice în memoria celor adormiți.
Tradițiile apiculturii au o importanță deosebită de Sfântul Ilie, când se recoltează mierea albinelor. Această activitate este exclusiv rezervată bărbaților, care trebuie să poarte ținute festive, iar copiii îi ajută la acest ritual. După recoltare, cei din familie și vecini se adună pentru a gusta mierea proaspăt culeasă și a se ospăta cu țuică amestecată cu miere, celebrând astfel belșugul acestora.
Această zi simbolizată de praznicul lui Ilie coincinde cu mijlocul verii pastorale, când ciobanii au permisiunea de a coborî în sate după o lungă perioadă petrecută la stână. Se obișnuiește ca ciobanii să dăruiască iubitelor sau soțiilor furci de lemn pentru tors, realizate cu migală.
În regiunea Suceava, bâlciul de Sânt-Ilie de la Fălticeni, cu o tradiție ce datează din anii 1814, devine un centru comercial important, strângând comercianți din diferite colțuri ale Europei. De asemenea, pe 20 iulie au loc diverse târguri și petreceri câmpenești, fiecare cu ritmurile sale caracteristice și obiceiuri locale, cum ar fi Târgul de fete de pe Muntele Găina sau nedeea mocănească din Covasna.
În ziua care urmează, pe 21 iulie, este sărbătorit Ilie-Pălie, vizitiul care conduce carul Sfântului Ilie, continuând astfel tradiția și celebrarea acestui moment semnificativ în viața credincioșilor.
