Politehnica Iași: O cădere de cortină sau o lecție despre eșec?
Baschetul feminin din Iași pare să fi ajuns la un punct critic, iar echipa Politehnica Iași, reprezentanta Universității Tehnice „Gheorghe Asachi”, încheie sezonul 2024-2025 pe un loc deloc onorabil. Clasată pe penultimul loc într-un campionat cu doar nouă echipe, această performanță ridică întrebări serioase despre viitorul sportului universitar ieșean.
Turneul final pentru locurile V-VIII, desfășurat la Sfântu Gheorghe, este ultima șansă pentru echipa antrenată de Emilia Marian de a salva măcar aparențele. Dar ce șanse reale are o formație care a terminat sezonul regulat pe locul VIII, cu o singură echipă mai slabă în spate? În prima etapă, Politehnica Iași se confruntă cu CSU Oradea, ocupanta locului V, o echipă care, cel puțin pe hârtie, pare net superioară. În paralel, alte echipe din aceeași categorie joacă pentru a-și păstra demnitatea într-un campionat care pare să fi devenit o formalitate pentru multe dintre ele.
Un campionat al contrastelor: de la vârf la coadă
În timp ce Politehnica Iași se zbate pentru locurile inferioare, în Alexandria se desfășoară turneul pentru locurile I-IV. Acolo, echipe precum CSM Alexandria și CS Județean Prahova Ploiești luptă pentru titlu, demonstrând că există totuși o diferență abisală între vârfurile și coada clasamentului. Este aceasta o problemă de resurse, de management sau pur și simplu de ambiție?
Într-un campionat în care discrepanțele sunt atât de evidente, întrebarea care se pune este: ce face Federația Română de Baschet pentru a sprijini echipele mai slabe? Sau, mai bine zis, ce nu face? Politehnica Iași este doar un exemplu al unei probleme mai mari, care afectează sportul românesc în general: lipsa de investiții, de viziune și de strategie pe termen lung.
Un sistem care ignoră performanța
Este greu să nu observăm cum sportul universitar, odată o pepinieră de talente, a devenit o umbră a ceea ce a fost. În loc să fie un motor al performanței, pare să fi devenit un refugiu pentru mediocritate. Și cine este de vină? Universitățile care nu investesc în sport? Federațiile care nu oferă sprijin? Sau poate chiar autoritățile locale, care preferă să aloce fonduri pentru proiecte mai „vizibile” decât pentru echipele de baschet feminin?
În timp ce alte orașe investesc în infrastructură sportivă și în atragerea de talente, Iașiul pare să fi rămas blocat într-un cerc vicios al indiferenței. Și cine suferă cel mai mult? Sportivele, care sunt nevoite să joace în condiții precare, fără perspective reale de progres.
Un final previzibil, dar trist
Indiferent de rezultatele turneului de la Sfântu Gheorghe, este clar că Politehnica Iași are nevoie de o schimbare radicală. Nu doar la nivel de echipă, ci și la nivel de strategie și viziune. Fără o intervenție rapidă și decisivă, viitorul baschetului feminin din Iași este sumbru. Și, din păcate, acest scenariu nu este unic. Este doar o altă poveste tristă dintr-un peisaj sportiv românesc care pare să fi uitat ce înseamnă performanța.
