Teatrul Absurdului: Serbia, Armele și Dansul Ipocriziei
Într-un spectacol grotesc de dublă morală, Serbia, această națiune care se împăunează cu neutralitatea, a devenit un jucător cheie în furnizarea de muniții către Occident, cu destinația finală – Ucraina. Da, aceeași Ucraina care se află în mijlocul unui conflict sângeros cu Rusia, prietenul de suflet al Serbiei. Ironia situației? Serbia nu se alătură sancțiunilor occidentale împotriva Rusiei, dar nu ezită să profite de pe urma vânzărilor de arme, care se ridică la sume astronomice de aproximativ 800 de milioane de euro.
Președintele Serbiei, Aleksandar Vučić, un maestru al retoricii, prezintă această situație ca pe o simplă „oportunitate de afaceri”. Cum poetic! Serbia nu exportă direct în Ucraina sau Rusia, dar oh, ce surpriză, contractele cu americani, spanioli, cehi și alții, ajung să consolideze apărarea Ucrainei. Vučić spune că „ce fac ei în cele din urmă este treaba lor”. Evident, responsabilitatea morală poate fi întotdeauna externalizată când vine vorba de profit, nu-i așa?
Și în timp ce Vučić își exprimă dragostea fraternă față de „frații noștri slavi” din Kiev și Moscova, Serbia continuă să se joace pe două fronturi. Pe de o parte, își afirmă atașamentul cultural și istoric față de Rusia, iar pe de altă parte, își umple vistieriile cu euroi occidentali. Este acesta echilibrul perfect al unui stat care dansează pe sârmă în politica internațională?
Belgradul, în același timp, se bazează pe Moscova pentru a bloca recunoașterea internațională a Kosovo, în timp ce ura față de Occident fierbe încă din timpul bombardamentelor NATO asupra Iugoslaviei. Dar, se pare că ura poate fi ușor uitată când vine vorba de beneficii economice substantiale.
În concluzie, Serbia ne oferă un exemplu clasic de cum realpolitik-ul modern funcționează. Într-o lume ideală, principiile ar guverna națiunile, dar în realitatea noastră, banii și interesele personale își fac loc în prim-plan, lăsând în urmă un gust amar de ipocrizie și cinism.
Sursa: Mediafax
