Profeția economică a lui George Soros despre Franța și Spania s-a confirmat
În mai 2014, Spania se confrunta cu efectele crizei financiare, o datorie publică greu de gestionat și o rată a șomajului de peste 20%. Franța avea atunci o reputație economică solidă, bazată pe un stat social considerat de succes și pe firme competitive.
George Soros a contrazis această imagine și a indicat Franța drept cea mai mare problemă economică a Europei. „Franța este adevăratul om bolnav al Europei”, declara el într-un interviu pentru Les Echos, preluând expresia folosită anterior pentru Germania.
Doisprezece ani mai târziu, avertismentul pare profetic. Spania crește mult mai rapid decât Franța, are o datorie publică mai mică raportată la PIB și un deficit mai ușor de gestionat. Investitorii acceptă randamente mai mici pentru obligațiunile spaniole decât pentru cele franceze.
Soros își bazase diagnosticul pe incapacitatea Franței de a face reformele necesare. „Rezultatele Franței sunt mai slabe, în parte din cauza lipsei de curaj politic a guvernului francez și a puterii excesive a sindicatelor”, avertiza el, adăugând că „Spania a făcut mult mai mult decât Franța în ceea ce privește reformele structurale”.
Spania crește de trei ori mai rapid
Potrivit previziunilor de primăvară ale Comisiei Europene, Spania va înregistra o creștere de 2,4% în 2026, față de 0,8% în Franța. Estimările FMI din octombrie arată o diferență și mai mare: 2,5% pentru Spania și 0,4% pentru Franța. Există riscul ca previziunile să fie prea optimiste, după ce PIB-ul francez s-a contractat ușor în două dintre cele trei trimestre încheiate, iar în al treilea a stagnat.
Datoria publică a Franței a depășit-o pe cea a Spaniei: 119% din PIB, cu perspectiva de a ajunge la 121,7% până în 2027, față de 99,7% în Spania. Franța a avut deficite bugetare de peste 5% din PIB în ultimii ani, în timp ce Spania ar urma să încheie anul 2026 cu un deficit de 2,1%. Anul trecut, Spania a înregistrat primul excedent primar din 2007 încoace.
Pe piața obligațiunilor, titlurile franceze OAT pe 10 ani se tranzacționează la un randament de aproximativ 5%, iar cele spaniole la circa 3,8%. Franța se confruntă cu fragmentare și instabilitate politică, care au făcut imposibilă stabilirea unei strategii bugetare credibile.
O țară în care reformele par imposibile
„Principala problemă economică a Franței este că țara și-a pierdut capacitatea de a genera suficiente venituri fiscale pentru a finanța un stat social care a devenit pur și simplu prea costisitor”, rezumă Louis-Vincent Gave, strateg la Gavekal Research.
Edoardo Campanella, economist-șef la UniCredit Research, arată că incapacitatea Franței de a-și reorganiza statul social este principala cauză a tensiunilor de pe piețe. El amintește o observație a filosofului Raymond Aron, potrivit căreia francezii fac revoluții, dar nu fac niciodată reforme. Emmanuel Macron declara după alegerile din 2017: „Franța nu este o țară în care reformele sunt posibile. Mulți au încercat și au eșuat, pentru că francezii urăsc reformele”.
Cheltuielile publice ale Franței reprezintă aproximativ 57% din PIB, cu aproape 10 puncte procentuale peste nivelul Germaniei. În 2023, când Macron a încercat să majoreze vârsta legală de pensionare de la 62 la 64 de ani, Franța a fost cuprinsă de proteste. Marine Le Pen a promis menținerea vârstei de 62 de ani, iar Jean-Luc Mélenchon s-a angajat să o reducă până la 60 de ani.
Louis-Vincent Gave consideră că Franța are două opțiuni: reformarea radicală a statului social, cu creșterea numărului de ore lucrate și majorarea vârstei de pensionare cu cel puțin cinci ani, sau ieșirea din zona euro și devalorizarea monedei cu 50%. „Vidul politic care domină astăzi Franța amplifică și mai mult teama investitorilor de a-și plasa capitalul în Europa”, concluzionează analistul.

