O armă interzisă de zeci de ani revine în Europa. Decizia luată de cinci țări NATO
În anii 1990, s-a realizat un consens global major prin interzicerea minelor antipersonal, considerată o victorie în fața barbariei războiului. Cu toate acestea, pe fondul conflictului actual dintre Rusia și Ucraina, situația securității în Europa s-a modificat dramatic. În 2025, cinci națiuni membre NATO, confruntate cu provocările externe, au decis să își revizuiască politica, retrăgându-se din acordurile internaționale anterioare.
Conform datelor furnizate de ONG-ul Landmine and Cluster Munition Monitor, în 2025, peste 5.000 de oameni au fost afectați, majoritatea fiind civili. Această statistică subliniază impactul devastator al minelor antipersonal, care, în ciuda interdicțiilor, demonstrează că ele continuă să fie o amenințare reală, având un procent alarmant de victime în rândul copiilor, mai ales în zonele de conflict din Sudanul de Sud.
Minele antipersonal sunt concepute cu scopul de a provoca răni severe, mai degrabă decât de a omorî, având ca principal motiv provocarea unei poveri logistice pentru inamic. Chiar și în vremuri de pace, aceste dispozitive mortale afectează civilii, în special copiii, care adesea devin victime ale neglijenței și ignorării pericolelor.
Deciziile recente ale celor cinci țări NATO, inclusiv Ucraina, de a se retrage din Tratatul de la Ottawa, ridică semne de întrebare cu privire la viitorul controlului armamentului în Europa. Acesta este un precedent periculos, conform expertului Simone Wisotzki de la Institutul Leibniz pentru Cercetarea Păcii, care avertizează că alte state ar putea urma același model, provocând o deteriorare a normelor internaționale de protecție.
Impactul acestor decizii se face simțit, deoarece, conform estimărilor ONU, aproximativ 25% din teritoriul Ucrainei era contaminat de mine și muniții explozive la mijlocul anului 2025, iar costurile pentru deminare se ridică la aproape 35 de miliarde de dolari pe o perioadă de zece ani. În plus, Polonia și alte state baltice, care au suferit anterior din cauza agresiunii ruse, își consolidează capacitățile de apărare, inclusiv prin producția de mine antipersonal.
În acest context, retragerea din veneficiile tratatului internațional nu face decât să reflecte o tendință globală tot mai pronunțată de subminare a acordurilor de control al armamentului. De exemplu, expirat recent alte tratate esențiale între Statele Unite și Rusia, cum ar fi Tratatul INF și Tratatul New START, subliniază o erodare generalizată a încrederii în sistemul de securitate internațional.
Astfel, pe fundalul acestor schimbări dramatice, se conturează o lume în care controlul umanitar al armamentului se află sub un risc semnificativ, inclusiv Convenția privind interzicerea minelor antipersonal, care, până nu demult, reprezentase un bastion al speranței în protejarea civililor.
