Iran: SUA nu pot manipula piata petrolului prin contracte pe hârtie
Președintele Parlamentului iranian, Mohammad Baqer Qalibaf, a declarat recent că eforturile Statelor Unite de a controla prețurile globale ale petrolului prin intermediul tranzacțiilor „pe hârtie” sunt în van. Potrivit afirmațiilor sale, aceste manevre financiare nu pot soluționa problemele reale de aprovizionare cu petrol, generate de conflictele internaționale, în special de războiul americano-israelian împotriva Iranului.
Qalibaf a subliniat că mereu există o conștientizare a activităților pe piața petrolului „pe hârtie”, inclusiv a firmelor care încearcă să influențeze contractele futures. Acesta a adăugat că campaniile de presiune verbală din partea Statelor Unite nu au abilitatea de a preveni criza severă de aprovizionare cu țiței.
Mecanismele pieței financiare și limitările acestora
Oficialul iranian a menționat că tranzacțiile denumite „paper oil”, în care sunt stabilite prețuri pentru livrări viitoare fără livrarea imediată a petrolului, sunt ineficiente când vine vorba de a compensa lipsa fizică de țiței. De asemenea, acesta a afirmat că mecanismele din cadrul pieței financiare nu pot evita șocurile cauzate de controlul Iranului asupra unei rute vitale de transport petrolier din Golful Persic.
Efectele conflictului asupra pieței energetice globale
Experții în politici energetice au prognozat că sfârșitul conflictului cu Iranul ar putea aduce o oarecare stabilitate pe piețele de petrol și gaze naturale, dar este de așteptat ca acest proces să dureze câteva luni până la restabilirea prețurilor anterioare. Qalibaf a subliniat că eforturile de influențare a piețelor financiare nu vor conduce la o scădere reală a prețurilor combustibililor în Statele Unite și în alte regiuni ale lumii.
Declarații politice versus realitate
Referitor la măsura în care intervențiile financiare pot genera combustibil real, Qalibaf a ironizat, afirmând că „SUA nu pot tipări molecule de benzină”. Aceste afirmații subliniază limita declarațiilor politice în fața unei crize existente de aprovizionare cu petrol, ineficiența acestora fiind evidențiată de realitățile economice globale actuale.
Aceasta distanțare între declarații și efectele reale pe termen lung este evidentă, fiind susținută de analiști care afirmă că, deși declarațiile despre reluarea discuțiilor cu Iranul ar putea calma piețele, impactul va fi limitat fără o reală reluare a transporturilor. Puterea de influență a declarațiilor politice se dovedește a fi temporară și incapabilă de a compensa perturbările reale în aprovizionare.
