Gadi Eisenkot, rivalul lui Netanyahu în alegerile marcate de memoria atacului din 7 octombrie
Israelienii s-au prezentat în număr record la urne pentru primele alegeri parlamentare organizate după atacul Hamas din 7 octombrie 2023, urmat de războaiele din Gaza, Liban și Iran. Competiția este strânsă între tabăra aflată la guvernare și opoziție, iar figura centrală a opoziției este Gadi Eisenkot, fostul șef al armatei israeliene și principalul rival al premierului Benjamin Netanyahu.
Datele primelor exit-poll-uri arată o cursă echilibrată. Potrivit Channel 12, partidul Likud al premierului ar urma să obțină 24 de mandate, iar partidul de centru Yashar, condus de Eisenkot, 22 de mandate. Sondajul postului public Kan estimează 25 de mandate pentru Likud și 21 pentru Yashar. Rezultatele contrazic sondajele din ultimele luni, care indicau că Likud se afla în urma partidului lui Eisenkot, însă un rezultat neconcludent era anticipat.
La momentul redactării materialului, blocul partidelor care se opun lui Netanyahu ar obține 52 de locuri în Parlament, față de 50 pentru partidele care îl susțin pe premier. Nicio tabără nu obține majoritatea necesară pentru formarea unui guvern.
Un general ajuns la vârful armatei, departe de cercurile puterii
Gadi Eisenkot, în vârstă de 66 de ani, este fiul unor imigranți evrei din Maroc care a devenit cel mai înalt general al Israelului. A crescut în Tiberias și Eilat, în afara centrelor de putere politică ale țării, o poveste care contrastează puternic cu educația de elită a lui Netanyahu la Ierusalim, în cercurile puterii. Este cel de-al doilea dintre nouă frați și tată a cinci copii.
De-a lungul unei cariere militare care s-a întins pe patru decenii, el a ajuns la vârful armatei israeliene, funcție pe care a ocupat-o în perioada 2015-2019, în timpul guvernării lui Netanyahu. A intrat în politică în 2022, alături de un alt fost șef al Statului Major, Benny Gantz. Cei doi s-au alăturat cabinetului de urgență de război al lui Netanyahu după atacul din 7 octombrie 2023, însă în iunie 2024 au părăsit cabinetul, întrucât nu exista o strategie pentru perioada de după încheierea războiului.
Războiul din Gaza și-a pus amprenta și asupra familiei sale. Fiul său cel mai mic, în vârstă de 25 de ani, precum și doi dintre nepoții săi și-au pierdut viața în luptele din Gaza în decurs de câteva luni de la izbucnirea războiului. „La mormântul lui Gal, am jurat că prețul pe care l-a plătit el, împreună cu prietenii săi, cu cei pe care îi cunoștea și cu cei pe care nu îi cunoștea, nu va fi în zadar”, a scris Eisenkot în ziarul Yedioth Ahronoth în aprilie 2026.
Șansele în fața lui Netanyahu și regulile sistemului israelian
Mai multe sondaje indică faptul că partidul său, Yashar, ar putea obține între 20 și 23 de locuri din cele 120 disponibile în Knesset, în unele sondaje fiind creditat cu mai multe locuri decât Likud. De asemenea, Eisenkot îl devansează pe Netanyahu în sondajele privind persoana cea mai potrivită pentru funcția de prim-ministru.
Conform sistemului israelian, chiar dacă partidul lui Eisenkot ar obține cele mai multe voturi, asta nu înseamnă că președintele îi încredințează automat sarcina de a forma guvernul. Mandatul revine parlamentarului care are cele mai mari șanse să formeze o coaliție. Sondajele sugerează că nici blocul lui Netanyahu, nici blocul anti-Netanyahu nu sunt pe cale să își asigure o majoritate de 61 de locuri în Knesset, astfel încât drumul lui Eisenkot către putere ar putea depinde de partidele de stânga, de dreapta și de centru și, în anumite scenarii, de partidele arabe.
O platformă bazată pe responsabilitate și anchetarea eșecurilor din 7 octombrie
Promisiunile centrale ale lui Eisenkot vizează politica internă și responsabilitatea. El promite că va înființa o comisie care să ancheteze eșecurile din 7 octombrie 2023, demers la care Netanyahu s-a opus încă de la începutul războiului. De asemenea, promite recrutarea militară obligatorie sau serviciul național pentru toți cetățenii.
În privința securității, viziunea sa preia multe dintre pozițiile lui Netanyahu. La fel ca aproape toți rivalii premierului, el a susținut în mare măsură operațiunile militare israeliene din Gaza, Liban și Iran. În privința Iranului, Eisenkot împărtășește poziția potrivit căreia această țară nu trebuie să dobândească o armă nucleară. Cu toate acestea, el a criticat lipsa unei strategii în cadrul ultimului conflict și susține că victoriile militare trebuie să fie însoțite de eforturi diplomatice.
Eisenkot l-a criticat pe Netanyahu pentru modul în care a gestionat războiul din Gaza, acuzându-l că a prelungit conflictul și a pus în pericol viața ostaticilor israelieni din motive politice. În privința Fâșiei Gaza, el s-a angajat să pună capăt guvernării Hamas în termen de un an și jumătate, fie prin aplicarea planului de încetare a focului al președintelui american Donald Trump, fie prin ceea ce a numit operațiuni militare „creative”.
