Apă de la robinet interzisă pentru consum într-un oraș din Arctica norvegiană, din cauza contaminării cu metale
Locuitorii din Longyearbyen, o așezare cu aproximativ 2.600 de locuitori din arhipelagul Svalbard, au fost avertizați să nu mai bea apă de la robinet după ce analizele au relevat concentrații ridicate de metale grele în sursa de apă a localității. Orașul, situat la circa 1.300 de kilometri de Polul Nord, se numără printre regiunile care se încălzesc cel mai rapid de pe planetă, cu creșteri de temperatură de până la patru grade Celsius pe deceniu în anotimpul de toamnă.
Dezghețarea permafrostului pune metalele din roci în contact cu apa
Principala sursă de apă potabilă a orașului este lacul Isdammen, întins pe aproximativ 2,5 kilometri. Creșterea temperaturilor provoacă dezghețarea permafrostului, stratul de sol și rocă înghețat tot anul, cu excepția unei porțiuni superficiale care se dezgheață vara. Pe măsură ce acest strat se retrage, rocile izolate anterior ajung în contact cu apa și oxigenul. Geologia locală, specifică fostului oraș minier, amplifică problema: rocile conțin pirită, un mineral cunoscut și sub denumirea de „aurul proștilor”. Când pirita se oxidează în contact cu apa și oxigenul, produce aciditate, ceea ce favorizează dizolvarea și eliberarea metalelor care ajung ulterior în cursurile de apă și în lacul de acumulare.
„Problema pe care am avut-o aici, în Longyearbyen, este manganul, dar și alți contaminanți pot fi eliberați din roci”, a explicat Marjolaine Verret, specialistă în permafrost și profesoară asociată de geologie arctică la University Centre in Svalbard.
Manganul a depășit de 25 de ori valoarea de referință
Primele avertismente au fost emise în septembrie 2025, după ce analizele au arătat că nivelul manganului din apa potabilă ajunsese la concentrații de 25 de ori mai mari decât valoarea de referință de 50 de micrograme pe litru recomandată de Institutul Norvegian de Sănătate Publică. Primarul Terje Aunevik a declarat că apa din localitate nu a avut niciodată o calitate foarte bună din cauza sedimentelor, însă creșterea concentrației de mangan a fost neobișnuit de mare. Expunerea prelungită la niveluri ridicate de mangan poate provoca probleme neurologice, în special în rândul copiilor și sugarilor. Deși concentrațiile au scăzut ulterior, problema nu a fost rezolvată: la începutul anului 2026, analizele au identificat și depășiri ale limitelor recomandate pentru sulfați și nichel, astfel că recomandarea de a nu consuma apă de la robinet a rămas în vigoare.
Un rezervor central, singura sursă sigură de apă potabilă
Autoritățile au instalat un rezervor central cu apă purificată la supermarketul local, unde locuitorii își pot umple gratuit recipientele. Apa este filtrată cu ajutorul unei fabrici de bere din oraș. Măsura a schimbat însă rutina zilnică a unei comunități obișnuite cu accesul direct la apă potabilă, iar primarul a recunoscut că situația a provocat nemulțumiri în rândul unor locuitori, obligați să transporte apă pentru consum.
„În Norvegia, unde am considerat întotdeauna că este firesc să putem bea apă de la robinet, este dificil să începem să ne gândim că trebuie să ne cărăm singuri apa, așa cum facem acum”, a declarat Terje Aunevik. Edilul a precizat că autoritățile trebuie să respecte recomandările sanitare, chiar dacă el nu a considerat nivelurile de mangan drept periculoase.
Se analizează soluții permanente, inclusiv un sistem complet nou de alimentare cu apă
Autoritățile din Longyearbyen au comandat o investigație privind calitatea apei și analizează variante pe termen lung. Una dintre ele presupune instalarea unui sistem de filtrare pentru apa din lacul Isdammen, completat de o instalație de desalinizare care să funcționeze ca rezervă. O altă posibilitate este utilizarea desalinizării ca sursă principală, cu filtrarea apei din lac drept soluție secundară. Primarul nu exclude nici construirea unui sistem complet nou de alimentare cu apă. Ambele variante sunt însă extrem de costisitoare și presupun dificultăți tehnice importante, întrucât temperaturile extreme din Svalbard și condițiile în care apa poate ajunge sub punctul de îngheț complică instalarea și exploatarea infrastructurii.
Fenomenul ar putea apărea și în Canada sau Alaska
Specialiștii consideră că situația din Longyearbyen nu este neapărat un caz izolat. Combinația dintre permafrostul care se dezgheață și rocile bogate în pirită și metale există și în alte regiuni arctice. Potrivit cercetătoarei Marjolaine Verret, contaminarea apei din orașul norvegian ar putea reprezenta unul dintre primele exemple ale modului în care schimbările climatice afectează direct sursele de apă dulce din comunitățile nordice. Fenomenul ar putea apărea și în nordul Canadei sau în Alaska, unde condițiile geologice și climatice sunt asemănătoare.
