America Latină: sub presiunile SUA, tot mai multe state renunță la medicii trimiși de Havana
Recent, un număr din ce în ce mai mare de state din America Latină au început să limiteze sau să înceteze colaborarea cu misiunile medicale cubaneze, o tendință alimentată de presiunile exercitate de Statele Unite și de controversele referitoare la condițiile de muncă ale personalului medical trimis în afaceri internaționale. Conform unei analize realizate de CNN, această decizie reflectă o schimbare semnificativă în modul în care țările din regiune colaborează cu Cuba, un partener tradițional în domeniul sănătății.
În martie 2026, Honduras a fost una dintre cele mai recente țări care a anunțat încetarea programului „Operațiunea Miracol”, prin care medici cubanezi oferinera servicii oftalmologice gratuite populației locale. Din păcate, această decizie a lăsat fără acces la intervenții chirurgicale pacienți care depindeau de acest program, autoritățile honduriene argumentând că activitatea medicilor cubanezi nu respecta reglementările locale.
Retragerea din programul medical cubanez nu este o situație singulară. Statele precum Jamaica, Guyana, Guatemala și chiar Venezuela au început, de asemenea, să reducă sau să rezilieze acordurile cu aceste misiuni medicale. Aceasta reprezintă o lovitură considerabilă pentru guvernul cubanez, care a folosit întotdeauna astfel de programe ca instrumente de influență diplomatică și ca surse importante de venituri externe.
Criticile aduse de administrația americană au devenit tot mai intense în ultimii ani. Secretarul de Stat Marco Rubio a declarat că misiunile medicale cubaneze operează în condiții ce aduc a muncă forțată, anunțând, totodată, restricții de viză pentru oficialii implicați. De asemenea, Departamentul de Stat al SUA a subliniat faptul că personalul medical cubanez primește doar o parte din sumele plătite de statele gazdă, restul fiind direcționat către guvernul cubanez.
Un raport recent elaborat de Comisia Interamericană pentru Drepturile Omului a subliniat contribuția esențială a medicilor cubanezi în regiunile izolate și slab deservite de sistemele locale de sănătate. Totuși, acest raport a scos la iveală și numeroase practici controversate, acuzând restricții riguroase la adresa libertății de mișcare și a relațiilor cu comunitățile gazdă, precum și limitări în exprimarea opiniilor politice. Aceste acuzații au fost respinse de autoritățile cubaneze, care consideră misiunile un gest de solidaritate internațională.
Impactul economic al acestor misiuni este semnificativ pentru Cuba, fiind estimate venituri anuale de până la 4 miliarde de dolari, cifra contestată de Havana. Președintele cubanez, Miguel Díaz-Canel, a apărat constant cooperarea medicală ca o sursă legitimă de venit într-o țară afectată de sancțiuni economice și de restricții severe pe piețele internaționale.
Mai mulți foști membri ai acestor misiuni au declarat că, deși participarea le-a oferit oportunitatea de a câștiga sume care ar fi imposibile în Cuba, au fost totuși nemulțumiți de condițiile impuse și de controlul strict din partea autorităților cubaneze. Experiența internațională a reprezentat, pentru mulți dintre aceștia, un contact cu o realitate radical diferită de cea cu care erau obișnuiți acasă.
În regiunile defavorizate din America Latină, medicii cubanezi au umplut golul pus de lipsa resurselor medicale, oferind tratamente necesare unui număr semnificativ de pacienți. Reducerea numărului acestora ar putea afecta grav accesul la servicii medicale pentru comunități întregi și, în același timp, Cuba ar putea pierde unul dintre cele mai eficiente instrumente de influență externă construite în ultimele decenii.
