11 septembrie 2001: Ziua care a schimbat America
La 11 septembrie 2001, Statele Unite ale Americii au fost lovite de cel mai grav atac terorist de la Pearl Harbour din 1941. Patru avioane comerciale au fost deturnate de teroriști și folosite ca arme kamikaze. Două dintre ele au lovit Turnurile Gemene ale World Trade Center din New York, un al treilea a izbit clădirea Pentagonului din Washington DC, iar al patrulea s-a prăbușit pe un câmp din Pennsylvania după ce pasagerii au opus rezistență. În urma atacurilor, 2.977 de civili au murit, dintre care 246 se aflau la bordul avioanelor, 2.606 la Turnurile Gemene și 125 la Pentagon.
Președintele Bush, la școală în Florida
În dimineața atacurilor, președintele George W. Bush se afla într-o vizită oficială la o școală primară din Florida, un eveniment de rutină dedicat promovării politicilor de educație. În timp ce președintele se întâlnea cu elevii, reporterul Steve Holland, care îl însoțea, se afla într-un centru de presă din apropiere. Acesta își amintește că a urmărit o transmisiune televizată în direct care arăta fumul ieșind din unul dintre turnurile gemene, lovit de un avion. Inițial considerat un accident, incidentul a căpătat proporții tragice atunci când un al doilea avion s-a prăbușit în celălalt turn, în timp ce jurnalistul privea.
„America este atacată”
Camerele de filmat au surprins expresia șocată de pe chipul președintelui Bush în momentul în care un consilier de la Casa Albă a intrat în clasă și i-a șoptit despre al doilea avion, spunându-i: „America este atacată”. Bush, care era președinte de doar opt luni, s-a pomenit în fața celei mai mari crize de securitate națională. Momentul a marcat un punct de cotitură în mandatul său. Liderul american a arătat o serie de emoții, de la groază și furie pentru atacuri, la durere și lacrimi pentru victime și promisiuni că cei vinovați vor plăti.
Panică la Washington
Panica a cuprins rapid Washingtonul. Norii de fum de la Pentagon au stârnit temeri legate de bombe plasate în mașini. Casa Albă a fost evacuată, iar Serviciul Secret le-a spus angajatelor să-și scoată pantofii cu toc și să fugă. Președintele Bush a fost supus protocolului de securitate și a zburat cu un avion al Forțelor Aeriene ale SUA în Nebraska, unde a ținut, dintr-un buncăr, o teleconferință cu specialiști în securitate și cu vicepreședintele Dick Cheney. Ulterior, el s-a întors la Washington, de unde s-a adresat națiunii din Biroul Oval. „Imaginile cu avioane care se izbesc de clădiri, cu incendii și cu structuri uriașe care se prăbușesc ne-au umplut de neîncredere, de o tristețe teribilă și de o furie tăcută și neclintită”, a declarat Bush.
Discursul de la Ground Zero
Trei zile mai târziu, la 14 septembrie 2001, președintele Bush avea să rostească un discurs care a rămas în istorie. Turnurile încă ardeau, iar mirosul se simțea de la kilometri distanță. Clădirile din jur slăbiseră din cauza exploziei și existau temeri că s-ar putea prăbuși. Președintele se afla în zona devastată, însoțit de primarul New Yorkului de la acea vreme, Rudy Giuliani. Un strat gros de cenușă acoperea străzile, trotuarele și umerii pompierilor epuizați. Stând pe rămășițele unei mașini de pompieri, Bush le-a spus echipajelor de urgență că Statele Unite se aflau acum în război cu militanții islamiști. „Vă aud! Vă aud! Restul lumii vă aude! Iar cei care au dărâmat aceste clădiri ne vor auzi pe toți în curând!”, a declarat Bush prin megafon.
Urmările atacurilor
După atacurile de la 11 septembrie, George W. Bush și-a petrecut restul mandatului încercând să prevină un alt atentat terorist. A primit critici pentru tacticile dure de interogare aplicate unor suspecți militanți islamiști, iar invazia sa din Irak din 2003 a fost considerată de mulți o greșeală costisitoare. Deturnarea celor patru avioane a scos la iveală vulnerabilități de securitate, iar după tragedie au fost adoptate măsuri de siguranță sporite în aeroporturi și clădiri publice. La un sfert de secol distanță, reporterul care l-a însoțit pe președinte în acea zi încă mai păstrează, într-o pungă, pe fundul unui dulap, pantofii plini de funingine de atunci. Recunoaște că nu-i poate arunca.
