UNDE S-A ÎMPOTMOLIT MAREA UNIRE A UNIVERSITĂȚILOR?
O întrebare care stârnește interes, având în vedere că peisajul academic din Iași părea promițător în ceea ce privește colaborarea între universități. La un moment dat, conducerile Universității „Alexandru Ioan Cuza” și Politehnica din Iași se întâlneau regulat, purtând discuții despre posibile parteneriate și inițiative comune. Astărăstoae, rectorul de la UMF, visa la o mare Universitate a Iașului, capabilă să concureze cu instituțiile de prestigiu din lume.
Cu toate acestea, timpul a trecut, iar proiectele de fuzionare sau colaborare au rămas doar pe hârtie. Chiar astăzi, rectorii din Iași par mai uniți ca niciodată, dar nu în jurul unei viziuni academice comune, ci mai degrabă în cadrul unei unități conjuncturale împotriva fostului rector Todorel, care i-a scos din amorțeală. Se știe că inamicii comuni pot crea legături puternice, dar acest lucru nu îndeamnă la unire reală.
Relațiile între universități, în loc să evolueze către o sinergie benefică, se limitează la o serie de formule de colaborare superficiale, concepute astfel încât să nu vină în conflict cu interesele fiecărei instituții. Așadar, deși există dorința de a colabora, realitatea este că fiecare universitate își păstrează autonomia, ștampila, contul bancar și resursele financiare.
Din păcate, unirea reală pare a fi o utopie dată la o parte, deoarece, în cazul unei singure Universități a Iașului, numărul funcțiilor de conducere s-ar reduce drastic. Rectorii ar deveni decani, iar decanii șefi de departamente, ceea ce ar însemna o diminuare a puterii și influenței lor.
Pe de altă parte, universitățile ca UMF și Agronomia s-au bucurat de îmbunătățiri financiare considerabile de-a lungul anilor, având fonduri suficiente pentru a susține idei academice grandioase. Însă, unirea resurselor ar impune riscuri serioase legate de gestionarea acestora, existând temeri că economiile esențiale s-ar pierde în procese ineficiente.
Astfel, Marea Unire universitară în Iași pare a fi doar un vis îndepărtat. Orașul va continua să aibă cinci universități distincte, fiecare cu rectorate, strategii și viziuni proprii, care, din păcate, nu vor contribui la un scop educațional comun. În schimb, când vine vorba de evenimente simbolice precum poze comune sau semnarea unor protocoale de intenție, „unitatea academică” devine un concept solid.
