Demnitate pentru dascăli, viitor pentru națiune. Educația strategică a României nu poate fi tratată contabil!
Discursul asupra Ordonanței de urgență nr. 57/2023, ce vizează salarizarea personalului din sistemul de învățământ de stat, a readus în atenție o temă crucială pentru viitorul țării noastre: statutul dascălilor și importanța educației în constructul național.
În cadrul intervenției sale în Comisia pentru Învățământ din Camera Deputaților, doamna deputat Cristina-Emanuela Dascălu a subliniat un principiu fundamental care trebuie să ghideze fiecare politică publică în domeniu: „Educația nu este o cheltuială bugetară, ci o investiție în viitorul acestei națiuni.”
Conform spuselor doamnei Dascălu, problema categorizării educației în bugete nu este una temporară, ci una de structură. „Din păcate, o bună perioadă de timp, statul român a considerat școala ca o problemă secundară și cadrele didactice ca o masă de manevră, nevoită să suporte austeritatea, improvizațiile și lipsa de viziune din partea conducătorilor.”
În opinia sa, Ordonanța discutată nu dă naștere unei reforme autentice. „Ordonanța de urgență nr. 57/2023 nu este un act reformator în educație, ci doar o soluție provizorie, menită să detensioneze un conflict social și să evite o asumare reală a responsabilităților politice.”
Mesajul doamnei Dascălu este clar: profesorii nu cer privilegii, ci demnitate. „Cadrele didactice din România nu solicită favoruri, ci respect. Aceasta nu se obține prin măsuri temporare, dictată de presiuni externe, ci printr-un sistem de salarizare echitabil, stabil și demn.”
Dintr-o viziune conservatoare, educația transcende simpla politică sectorială, fiind un pilon al statului național. „Educația constituie baza suveranității și identității naționale. Nu putem discuta despre viitor, atâta timp cât profesorul este umilit de salarii ce nu reflectă eforturile, pregătirea și responsabilitatea acestuia.”
Fără o viziune coerentă și fără finanțare corespunzătoare, efectele sunt inevitabile: „Orice altă abordare va perpetua exodul profesional, degradarea calității educației și condamnarea generațiilor viitoare la mediocritate și dependență.”
Deputatul a adus în discuție obligația morală și constituțională a statului român de a proteja cadrele didactice și de a le oferi un trai decent. „Statul are datoria de a-și respecta și proteja dascălii,” a afirmat ea.
În acest context, salarizarea personalului din educație trebuie să depășească logica negocierilor temporare și compromisurilor politice, devenind o prioritate națională. „Salarizarea trebuie să fie o preocupare constantă, nu un instrument de manipulare politică.”
Focalizându-se pe gestionarea resurselor publice, doamna Dascălu a remarcat: „România dispune de resurse, dar acestea trebuie să fie direcționate către cetățenii săi și nu risipite pe interese externe sau politici deficitare față de interesul național.”
În concluzia intervenției sale, ea a subliniat esența dezbaterii: „Profesorii trebuie să fie considerați centrul proiectului național, pentru că fără educație nu există națiune, iar fără respect pentru dascăli nu există viitor.”
Într-o eră plină de incertitudini economice și sociale, investiția în educație constituie cel mai sigur pariu pentru întărirea suveranității și demnității naționale.
Aceasta a abordat și subiectul reducerii sporului pentru titlul de doctor în mediul universitar, evidențiind reacțiile adverse din partea comunității academice. Premierul Ilie Bolojan a justificat măsura ca parte dintr-un efort mai amplu de diminuare a cheltuielilor. Cu toate acestea, doamna Dascălu a contestat comparația, subliniind că dacă România se compară cu Occidentul, trebuie să o facă în mod complet: inclusiv cu salariile cadrelor didactice și nu doar cu sporurile.
Potrivit doamnei Dascălu, tăierea sporului pentru doctorat nu poate fi percepută ca o simplă ajustare când aceasta înseamnă o diminuare semnificativă a veniturilor. Educația și recunoașterea muncii academice trebuie să rămână priorități, iar respectul față de profesori nu poate fi doar o declarație, ci trebuie reflectat prin acțiuni concrete în domeniul politicilor publice.
Deputatul a suplimentat că stabilitatea în educație nu poate fi sacrificată, subliniind importanța stabilirii unei direcții clare după expirarea mandatului actualului ministru al Educației. Aceasta a insistat asupra necesității ca România să aibă o viziune de lungă durată pentru educația națională.
În final, Cristina-Emanuela Dascălu se dovedește a fi o voce activă și determinată în favoarea educației, inspirându-se din experiența sa vastă, pledând pentru respectul celor care contribuie la formarea generațiilor viitoare.
