Boala națiunilor (de azi)
Pe la începutul anilor ‘90, am avut ocazia să călătoresc, alături de reputatul psihiatru Constantin Romanescu, pe ruta feroviară Iași-București. Deși eram foarte tânăr, am avut privilegiul de a-l cunoaște pe profesor la diverse evenimente culturale din orașul nostru moldav. Conversația noastră a fost extrem de plăcută, iar timpul a trecut fără să ne dăm seama. Profesorul Romanescu a împărtășit cu mine lucruri fascinante din activitatea sa spitalicească, dar o noțiune m-a captivat în mod special și am păstrat-o în memorie: „nebunia socială”. Aceasta, spunea el, reprezintă cea mai mare provocare pentru știința psihiatrică și un risc major pentru stabilitatea unei societăți.
„Nebunia socială” se instalează atunci când un grup mare de indivizi se unește, cu o fervoare fanatică, în jurul unei iluzii sau a unui detaliu imaginar, care îi determină să părăsească realitatea și să pătrundă într-o bulă paralelă, unde doar povestea lor, oricât de ridicolă, capătă sens. Această formă de nebunie poate duce la prăbușirea întregii societăți, iar psihiatrii, deși au scris mult despre acest fenomen, mai degrabă îl descriu decât să-l explice. Cei afectați de acest sindrom nu formează o tipologie unică; ei sunt extrem de variati, de la intelectuali educați și subtili, până la analfabeți funcționali sau nefuncționali.
Este important de menționat că profesorul nu se referea la religiile tradiționale, ci la halucinațiile de grup, care pot fi mistice, politice, sociale sau culturale, fie unilateral, fie combinat. Îmi amintesc de cazul sinistru al sectei lui Jim Jones, cunoscută sub numele de „Templul popoarelor”, care s-a refugiat în Guyana. În 1978, liderul cultului a ordonat adepților săi să se sinucidă în masă, iar aproape 1000 de oameni au fost găsiți fără suflare pe proprietatea sectei. Această experiență m-a marcat profund.
După discuția cu profesorul Romanescu, am plecat în Statele Unite pentru studii doctorale în 1993. Prima mea escală academică a fost Austin, Texas, unde am ajuns într-o atmosferă încă marcată de un masacru recent provocat de cultul davidian, condus de David Koresh. Acesta se baricadase pe proprietățile sale, amenințând cu sinuciderea colectivă, iar FBI-ul intervenise pentru a salva copiii din interiorul sectei. Lupta sângeroasă dintre agenți și davidieni a dus la numeroase victime, inclusiv la moartea unor copii nevinovați, lichidați de liderul sectei.
În 1997, tot în America, un alt episod halucinant a avut loc: membrii grupului „Poarta Raiului”, conduși de Marshall Applewhite, s-au otrăvit în masă pentru a accede la un „următor nivel” de existență, promițându-și că vor fi preluați de o navă spațială. Aceste cazuri de „nebunie socială” m-au fascinat și am citit mult despre ele, am urmărit documentare și am ascultat prelegeri ale specialiștilor. Totuși, misterul rămâne: cum au reușit indivizi mediocri, cu predici incoerente, să mesmerizeze atâția oameni, inclusiv educați, determinându-i să-i urmeze până la moarte?
Neîmplinirile personale, limpezite prin aderarea la ceva aparent „măreț”? Mizantropia și ura față de sine? Disperarea existențială, inversarea conexiunilor neuronale din creier, deficitul sau excesul unor elemente chimice în organism, obtuzitatea rațională dublată de un preaplin emoțional? Care sunt cauzele „nebuniei sociale”? Nu voi putea răspunde la aceste întrebări, dar este esențial să ne întrebăm dacă se poate ieși din „nebunia socială” într-un termen scurt. Din păcate, profesorul Romanescu nu mi-a vorbit despre existența vreunui tratament.
Codrin Liviu Cuțitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.
Sursa: www.ziaruldeiasi.ro/stiri/boala-natiunilor-de-azi–1819223.html
