Un nou test de sânge poate anticipa riscul de demenţă cu până la 25 de ani înainte de apariţia simptomelor
Cercetătorii din cadrul University of California San Diego (UCSD) au realizat un studiu promițător care sugerează că un test de sânge poate prevesti riscul de demenţă la femei cu mult înainte ca simptomele să devină evidente. Acest test măsoară nivelul unei proteine specifice asociate cu modificările cerebrale caracteristice bolii Alzheimer, adică p-tau217.
Studiul, publicat în revista JAMA Network Open, a analizat datele a 2.766 de participante la Women’s Health Initiative Memory Study, toate cu funcţie cognitivă normală la început. Cercetătorii au descoperit că nivelurile crescute ale biomarkerului p-tau217 din sânge erau puternic corelate cu dezvoltarea ulterioară a tulburărilor cognitive uşoare şi a demenţei în rândul femeilor în vârstă.
Aladdin H. Shadyab, profesor asociat de sănătate publică şi medicină la UCSD, a evidențiat faptul că aceste rezultate deschid ușa pentru identificarea femeilor cu risc crescut de demenţă cu decenii înainte ca simptomele să apară, oferind posibilitatea de a implementa strategii preventive încă din stadii incipiente.
În cadrul studiului, analizele de sânge efectuate la începutul cercetării au relevat că femeile cu niveluri mai ridicate de p-tau217 aveau o probabilitate mult mai mare de a dezvolta demenţă pe parcursul vieţii. De fapt, riscul de demenţă crește semnificativ în funcție de nivelul biomarkerului; cele cu cele mai ridicate valori se confruntau cu cea mai mare probabilitate de a suferi de această maladie.
Cercetarea a scos la lumină, de asemenea, că efectele biomarkerului nu sunt uniforme în toate grupurile; de exemplu, femeile de peste 70 de ani au prezentat o asociere mai puternică între p-tau217 și declinul cognitiv comparativ cu cele mai tinere. De asemenea, femeile care aveau factorul genetic de risc pentru boala Alzheimer, APOE ε4, au avut un risc mai mare de demenţă, corespunzător cu nivelurile acestui biomarker.
Pentru a aduce un plus de precizie, cercetătorii au observat și diferențe între femeile de diferite etnii în ceea ce privește intensitatea asocierii dintre biomarker și demență. Această diversitate sugerează nevoia de studii suplimentare pentru a adapta strategiile preventive la diverse grupuri demografice.
Existenţa unei metode de testare non-invazive, precum testul de sânge pentru p-tau217, reprezintă un avans semnificativ faţă de tehnicile tradiţionale, adesea mai invazive şi costisitoare, folosind imagistica cerebrală sau analiza lichidului cefalorahidian.
În concluzie, acest studiu nu doar că subliniază importanţa monitorizării timpurii a riscurilor de demenţă, ci şi oferă un sprijin solid pentru dezvoltarea stringentă a unor intervenţii preventive care pot duce la îmbunătățirea calității vieții pacienților vârstnici. Totuşi, autorii studiului recomandă prudenţă în utilizarea acestor biomarkeri în practică clinică până când datele sunt mai bine consolidate prin investigaţii suplimentare.
