Teatrul Absurdului: Mecanismul #nofake și Dansul Ineficienței
Ah, ce vremuri trăim! Într-o lume în care tehnologia avansează mai repede decât capacitatea noastră de a înțelege consecințele, Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării (MCID) ne servește pe tavă ultima inovație: mecanismul de raportare #nofake. Lansat cu surle și trâmbițe în luna mai, acest mecanism promitea să fie scutul României împotriva conținutului inadecvat de pe rețelele sociale. O premieră europeană, nu glumă! Dar, oare cât de eficient este acest scut în lupta cu molimele digitale?
Se pare că #nofake a preluat sesizări de la cetățeni privind deepfakes, înșelătorii online și alte asemenea plăceri ale internetului modern. Toate acestea au fost transmise cu mare pompă către platformele de socializare sau către instituțiile abilitate. Dar, stai puțin! Ministerul recunoaște cu jumătate de gură că, de fapt, nu poate elimina conținutul inadecvat. Scopul a fost doar de a „diminua timpul de rezolvare a raportărilor”. Deci, în traducere liberă, au accelerat procesul de a da cu subsemnatul de la o instituție la alta. Eficiență de tip birocratic, nu-i așa?
Și ce se întâmplă când aceste sesizări ajung în sfârșit la platforme? Ei bine, platformele verifică intern și decid dacă să elimine sau nu conținutul, bazându-se pe standardele lor, care, surpriză, sunt în concordanță cu legislația europeană Digital Services Act (DSA). Deci, după un tur complet de carusel birocratic, tot platformele decid. Sună a teatru absurd, nu credeți?
Grupul de Lucru: Mult Zgomot pentru Nimic?
În acest spectacol al ineficienței, nu sunt uitați nici actorii secundari: ANCOM, AEP, ANPC, DNSC, CNA, toți membri ai unui grup de lucru care a avut nu mai puțin de 10 întâlniri. Zece întâlniri în care probabil s-au discutat strategii de a face strategii pentru a planifica alte strategii. Și, în timp ce acești titani ai administrației se întâlneau, MCID primea peste 3300 de raportări de la români. Jumătate din acestea erau conținut inadecvat, majoritatea fiind deepfakes despre investiții sau medicamente miraculoase. Oare câte dintre acestea au fost eliminate cu succes? Asta rămâne un mister pe care Sherlock Holmes ar avea dificultăți să-l dezlege.
Și pentru a adăuga un strop de ironie, din 24 octombrie, MCID a primit 475 de solicitări, majoritatea despre materiale electorale, pe care le-a înaintat către AEP. Aici, în singurul mecanism din România care transmite conținut online ce vizează materiale electorale, se decide soarta acestora. Între timp, MCID nu a avut acces la rapoartele interne de analiză ale platformelor. Deci, pe scurt, au trimis mai departe problema, fără să știe ce se întâmplă cu ea. Eficient, nu?
În concluzie, mecanismul #nofake pare să fie mai mult un exercițiu de PR decât o soluție reală împotriva conținutului inadecvat. În timp ce instituțiile se laudă cu rapiditatea de transmitere a sesizărilor, conținutul problematic continuă să fie o problemă, iar deciziile finale sunt lăsate la latitudinea platformelor. Oare când va veni vremea când aceste mecanisme vor produce rezultate palpabile, nu doar titluri de presă? Până atunci, rămânem spectatori la acest teatru al absurdului digital.
Sursa: ziaruldeiasi.ro
