Mobilitatea angajaților: soluția salvatoare sau doar o altă strategie corporatistă?
Într-o lume în care companiile se plâng constant de lipsa de personal calificat, soluția propusă de EY România pare să fie un panaceu miraculos: mobilitatea angajaților. Mutarea acestora între echipe, posturi sau chiar orașe este prezentată ca o strategie salvatoare, capabilă să reducă cheltuielile și să crească veniturile cu până la 10%. Dar cât de sustenabilă este această practică și ce costuri ascunse implică pentru angajați?
Un joc de-a șahul cu viețile angajaților
Studiul EY România ne spune că peste 70% dintre companii întâmpină dificultăți în a găsi oameni potriviți pentru posturi-cheie. Soluția? Să-i mute pe cei existenți ca pe niște pioni pe tabla de șah corporatistă. În teorie, această strategie sună bine: economisești timp, bani și, aparent, păstrezi angajații valoroși. Dar ce se întâmplă cu acești oameni, transformați în resurse mobile, fără stabilitate și fără un cuvânt de spus în propriul lor parcurs profesional?
Planificare strategică sau exploatare mascată?
Claudia Sofianu, Partener EY România, vorbește despre „importanța planificării strategice a forței de muncă” și despre „promovarea unei culturi organizaționale care susține mobilitatea”. Frumos ambalată, această retorică ascunde însă o realitate mai puțin idilică: presiunea constantă asupra angajaților de a se adapta la noi roluri și locații, fără a li se oferi garanții pe termen lung. Într-o piață a muncii „extrem de competitivă”, cum o numește Sofianu, cine protejează drepturile acestor angajați?
Automatizarea și externalizarea: eficiență sau dezumanizare?
Departamentele responsabile de mobilitatea angajaților sunt tot mai presate să facă economie. Soluția lor? Automatizarea și externalizarea sarcinilor. În timp ce companiile își urmăresc cu aviditate creșterea veniturilor, angajații devin simple cifre într-un tabel Excel. Unde este grija pentru bunăstarea lor? Unde este recunoașterea eforturilor lor?
Un model de succes sau o capcană pentru angajați?
Studiul EY laudă companiile care aplică această strategie, afirmând că acestea au șanse duble să-și crească veniturile. Dar la ce preț? Într-o lume în care stabilitatea și siguranța locului de muncă sunt deja precare, această mobilitate forțată riscă să transforme angajații în victime ale unui sistem care prioritizează profitul în detrimentul oamenilor.
Concluzie amară: cine câștigă cu adevărat?
Mobilitatea angajaților poate părea o soluție inovatoare, dar ridică întrebări serioase despre etica și sustenabilitatea acestei practici. În timp ce companiile își numără economiile și veniturile crescute, angajații rămân cu incertitudinea și stresul unei vieți profesionale mereu în mișcare. Cine câștigă cu adevărat în acest joc? Răspunsul pare să fie evident, dar nu în favoarea celor care muncesc din greu pentru a susține aceste companii.
