„Sub presiunea alegerilor, anul acesta s-au aliniat toate planetele”
Într-un an electoral, când promisiunile curg mai repede decât asfaltul pe șantiere, România a înregistrat un record absolut: 194,77 kilometri de autostradă inaugurați. Să fie acesta un miracol sau doar o coincidență cosmică? Asociația Pro Infrastructură ne asigură că „planetele s-au aliniat”, dar realitatea pare mai degrabă o cursă disperată pentru voturi, cu șantiere deschise 24/24 și bani care s-au evaporat până în septembrie.
Ministrul Grindeanu a scos din pălărie 115 milioane de euro la rectificarea bugetară, dar asta nu a fost suficient pentru a acoperi toate promisiunile. Constructorii au lucrat pe caiet, dar nu toți au livrat. În timp ce unii au depășit așteptările, alții au rămas repetenți, iar calitatea lucrărilor a fost, în unele cazuri, sacrificată pe altarul vitezei.
„Mari Sfârșituri” și „Mari Începuturi”
UMB, campionul absolut al anului, a dat în trafic 97,34 kilometri, depășind cu 24% cel mai optimist scenariu. Dar nici măcar acest titan al infrastructurii nu a scăpat de critici: rabatul de la calitate pe A7 și proiectele neglijate din lipsă de capacitate sunt pete negre pe un tablou altfel impresionant.
La polul opus, grecii de la Aktor au fost desemnați „repetenții clasei”, incapabili să finalizeze cei 18 kilometri care ar fi legat A1 de A2 prin sudul Capitalei. Cu o performanță rușinoasă, aceștia promit să ne „curme chinul” abia în mai 2025. Oare cine îi mai crede?
Dezamăgiri și promisiuni neonorate
Dimex și Con-A au demonstrat că nu sunt pregătiți pentru „liga mare”, întârziind finalizarea unui ciot de drum expres de nici 5 kilometri. Problemele tehnice și birocrația au fost scuzele preferate, dar cine plătește pentru aceste eșecuri? Cu siguranță nu cei care au semnat contractele.
Pe A7, Coni-Trace a ratat deadline-ul din octombrie, iar Aktor continuă să fie un exemplu de incompetență cronică. În timp ce unii constructori se laudă cu realizări, alții demonstrează că promisiunile sunt doar vorbe goale, iar șantierele rămân monumente ale ineficienței.
Un an „fructuos” sau doar o iluzie electorală?
Deși 2024 a fost declarat un an fructuos, cu variante de ocolire și mini-centuri inaugurate, adevărul este că multe proiecte rămân în aer. Biharia, Făgăraș și Zalău sunt aproape de finalizare, dar vor fi gata abia în 2025. Între timp, autoritățile se laudă cu realizări care, în realitate, sunt doar jumătăți de măsură.
Într-o țară unde fiecare kilometru de autostradă este o victorie, rămâne întrebarea: cât de mult din acest „record” este real și cât este doar o iluzie electorală? Poate că planetele s-au aliniat, dar cine va plăti prețul pentru aceste „mari începuturi” și „mari sfârșituri”?
