Gazprom: Colosul care se prăbușește sub propria greutate

Gigantul rus Gazprom, odată simbol al dominației energetice, își anunță retragerea din piața europeană, însoțită de concedieri masive. Pierderile financiare și izolarea economică par să fi lovit în plin această companie, care, până nu demult, dicta prețurile gazelor naturale pe continent. Dar cine plătește prețul real al acestor decizii? Evident, angajații, transformați în victime colaterale ale unui joc geopolitic murdar.

Norvegia sub asediul naturii: Alunecări de teren și avalanșe

În timp ce autoritățile norvegiene emit avertizări de călătorie din cauza alunecărilor de teren, avalanșelor și inundațiilor, întrebarea care rămâne este: cât de pregătite sunt guvernele să gestioneze astfel de crize? Sau, mai bine zis, cât de mult le pasă de cetățeni, dincolo de declarațiile pompoase și măsurile tardive?

Rusia și Iran: O alianță strategică sau o amenințare globală?

Un tratat de parteneriat strategic între Rusia și Iran urmează să fie semnat, consolidând o relație care ridică semne de întrebare la nivel internațional. În timp ce restul lumii privește cu îngrijorare, liderii acestor două state par să-și unească forțele într-un joc periculos de influență și putere. Cine va plăti prețul acestei alianțe? Probabil, cetățenii obișnuiți, prin sărăcie, conflicte și instabilitate.

Gaza: Încetarea focului, un miraj în deșert

Un „progres major” în negocierile pentru încetarea focului în Gaza aduce speranță, dar și scepticism. Cât de reală este această promisiune de pace într-o regiune devastată de decenii de conflicte? Și, mai important, cine va răspunde pentru suferințele îndurate de civilii prinși în mijlocul acestui haos?

Republica Moldova: Energia de urgență, un semnal de alarmă

Republica Moldova apelează pentru prima dată în acest an la energie de urgență, jumătate din curentul consumat fiind importat din România. În timp ce politicienii se laudă cu „soluții rapide”, realitatea este că dependența energetică rămâne o vulnerabilitate majoră. Cine își asumă responsabilitatea pentru lipsa de investiții în infrastructură?

UE: Ajutor umanitar sau o picătură într-un ocean de nevoi?

Uniunea Europeană acordă Ucrainei și Moldovei un ajutor umanitar de 148 de milioane de euro. Deși suma pare impresionantă, este ea suficientă pentru a acoperi nevoile reale ale celor afectați de război și criză economică? Sau este doar o altă mișcare de PR, menită să mascheze lipsa de acțiuni concrete?

Ucraina: Vieți distruse sub ploaia de drone

Atacurile rusești asupra Ucrainei continuă să facă victime, cu un bilanț tragic de un mort și 17 răniți. În timp ce autoritățile ucrainene se luptă să doboare dronele rusești, civilii rămân captivi într-un coșmar fără sfârșit. Cine va răspunde pentru aceste crime împotriva umanității? Și cât timp va mai tolera comunitatea internațională această barbarie?

Herson și Zaporojie: Regiuni sub asediu

Atacurile asupra infrastructurii sociale și rezidențiale din Herson și Zaporojie continuă să rănească civili și să distrugă vieți. În timp ce liderii mondiali discută strategii și sancțiuni, oamenii de rând plătesc prețul suprem. Este aceasta lumea „civilizată” pe care o promovăm?

Concluzie amară: Cine plătește prețul?

Fie că vorbim despre război, crize economice sau dezastre naturale, un lucru este clar: cei care suferă cel mai mult sunt întotdeauna cei fără putere. În timp ce liderii politici și economici își joacă jocurile murdare, viețile oamenilor obișnuiți sunt distruse fără milă. Cine va răspunde pentru toate acestea? Sau, mai bine zis, va răspunde cineva vreodată?

Sursa: Mediafax

Sursa: www.mediafax.ro/externe/un-mort-si-17-raniti-in-urma-atacurilor-rusesti-in-ucraina-22644443

Un avion al armatei nigeriene bombardează civili „din greșeală”

Într-un episod care sfidează orice logică militară, un avion al armatei nigeriene a bombardat un grup de civili. Evident, totul a fost catalogat drept o „greșeală”. Cât de convenabil! Într-o lume în care viețile oamenilor sunt tratate ca simple cifre, astfel de „erori” devin o normă. Cine răspunde pentru aceste atrocități? Nimeni, desigur. În schimb, victimele rămân doar niște statistici într-un raport prăfuit.

Activistă germano-iraniană eliberată din închisoare

După o detenție care sfidează orice noțiune de dreptate, o activistă germano-iraniană pentru drepturile femeilor a fost eliberată dintr-o închisoare iraniană. Într-o lume în care regimurile opresive își permit să reducă la tăcere vocile incomode, această eliberare este doar o picătură într-un ocean de nedreptate. Dar cine își asumă responsabilitatea pentru anii pierduți ai acestei femei? Nimeni. Lumea privește, comentează și trece mai departe.

Războiul din Ucraina: Suedia și cablurile „sabotate”

Ziua 1055 a războiului din Ucraina aduce noi absurdități. Suedia își sporește prezența militară în Marea Baltică, invocând un presupus sabotaj de cablu. În același timp, militarii nord-coreeni din Ucraina sunt instruiți să se autodetoneze înainte de a fi capturați. Oare cât de jos poate coborî umanitatea? Într-o lume în care viața umană este redusă la un simplu pion pe tabla de șah geopolitică, astfel de știri devin aproape banale.

Comemorarea Auschwitz: Politicienii, reduși la tăcere

La cea de-a 80-a comemorare a eliberării lagărului de la Auschwitz, politicienii nu vor ține discursuri. O decizie care, deși aparent simbolică, ridică întrebări. Este aceasta o încercare de a evita politizarea unui moment solemn sau doar o altă metodă de a ascunde ipocrizia liderilor care, în restul timpului, ignoră lecțiile istoriei? Victimele Holocaustului merită mai mult decât tăcerea strategică a celor aflați la putere.

Fundația BeyGOOD: 2,5 milioane de dolari pentru victimele incendiilor

Beyoncé și fundația sa, BeyGOOD, donează 2,5 milioane de dolari pentru victimele incendiilor din Los Angeles. Într-o lume în care guvernele eșuează constant să protejeze cetățenii, artiștii devin salvatori. Dar de ce trebuie să intervină o cântăreață pentru a acoperi eșecurile instituțiilor publice? Poate pentru că aceleași instituții sunt prea ocupate să-și protejeze interesele proprii.

Rusia și incendiul „de cinci zile”

Rusia a avut nevoie de cinci zile pentru a stinge un incendiu la o uzină lovită de o dronă ucraineană. Cinci zile! Într-o țară care se laudă cu puterea sa militară, această întârziere este cel puțin ridicolă. Dar cine are timp să se ocupe de astfel de detalii când propaganda trebuie să ruleze la capacitate maximă?

Alegeri prezidențiale în Croația: Milanovic triumfă

Zoran Milanovic a câștigat un nou mandat de președinte al Croației, obținând 74% din voturi. În timp ce unii îl laudă pentru retorica sa populistă, alții văd în el doar un alt politician care știe să manipuleze nemulțumirile publicului. Cu toate acestea, victoria sa ridică întrebări despre viitorul relațiilor Croației cu Uniunea Europeană, pe care Milanovic nu s-a sfiit să o critice. Oare acest mandat va aduce schimbări reale sau doar mai multe certuri politice?

Concluzie amară

Fie că vorbim despre bombardamente „din greșeală”, eliberări tardive din închisori sau incendii care ard zile întregi, un lucru este clar: lumea continuă să fie un loc al absurdului și al nepăsării. În timp ce victimele suferă, cei aflați la putere își continuă jocurile murdare, protejați de un sistem care pare construit pentru a-i apăra pe cei privilegiați.

Sursa: Mediafax

Sursa: www.mediafax.ro/externe/alegeri-prezidentiale-in-croatia-zoran-milanovic-a-obtinut-un-nou-mandat-la-conducerea-tarii-22643957

Veteranii războiului din Ucraina: între traume și reabilitare

Într-o țară devastată de război, unde numărul victimelor crește alarmant, Ucraina încearcă să-și reconstruiască nu doar infrastructura, ci și viețile celor afectați. Printre aceștia, mii de soldați răniți, mulți cu membre amputate, se confruntă cu o realitate dureroasă: reabilitarea fizică și psihologică este doar o parte a luptei. Reabilitarea sexuală, însă, rămâne un subiect tabu, ignorat de autorități și de societate.

Un sistem medical nepregătit pentru complexitatea traumei

Deși guvernul ucrainean a implementat protocoale pentru reabilitarea fizică și psihologică, reabilitarea sexuală este complet absentă din politicile oficiale. Medicii, lipsiți de pregătire și de protocoale clare, evită să abordeze acest subiect, considerându-l irelevant în fața rănilor fizice evidente. Psihologul militar Hanna Revuneț subliniază că mulți veterani refuză să discute despre problemele lor sexuale, iar cei care o fac o fac doar după ce câștigă încredere.

„Mi s-a spus să fac sex, dar nimeni nu mi-a spus cum”, mărturisește un veteran, evidențiind lipsa cronică de resurse și informații. În absența unui sprijin formal, soldații își împărtășesc experiențele „din gură în gură”, o soluție improvizată care subliniază neglijența sistemului.

Inițiative private: o rază de speranță

În lipsa unui sprijin guvernamental, organizații precum Veteran Hub și Recovery încearcă să umple golurile. Veteran Hub a realizat interviuri cu soldați răniți și partenerii lor, creând un ghid despre viața sexuală după traume. Recovery a lansat un curs intitulat „Viața sexuală”, destinat medicilor și altor profesioniști care lucrează cu veteranii. Aceste inițiative, deși lăudabile, sunt insuficiente pentru a acoperi nevoile uriașe ale unei populații traumatizate.

„Burlacul” ucrainean: o lecție de acceptare

Într-un gest de curaj și deschidere, veteranul Oleksandr Budko, un dublu amputat, a devenit protagonistul emisiunii „Burlacul” din Ucraina. Apariția sa într-un context intim a fost o premieră mondială, atrăgând milioane de telespectatori. Budko a declarat că participarea sa nu a fost despre a-și dovedi „normalitatea”, ci despre a arăta că dizabilitatea nu definește valoarea unei persoane.

„Protezele mele sunt doar o parte din mine, dar nu ceea ce mă definește”, a spus el, subliniind că prima sa experiență sexuală după amputație a fost „un pas înapoi spre viață”.

Un drum lung spre normalitate

În timp ce poveștile de succes precum cea a lui Budko inspiră, ele nu pot ascunde realitatea dură a unui sistem care ignoră nevoile complexe ale veteranilor. Reabilitarea sexuală nu este un lux, ci o componentă esențială a recuperării, care le permite celor răniți să-și recâștige demnitatea și să-și reconstruiască viețile.

Într-o societate care încă se luptă cu prejudecăți și tabuuri, inițiativele private și curajul individual sunt singurele raze de speranță. Dar fără o schimbare sistemică, mii de veterani vor continua să lupte nu doar cu traumele războiului, ci și cu indiferența unei societăți care refuză să-i vadă ca pe niște oameni compleți.

Sursa: www.ziaruldeiasi.ro/stiri/succes-enorm-pentru-emisiunea-burlacul-din-ucraina-in-care-a-participat-un-veteran-cu-picioarele-amputate–1713731.html

Dezastrul din California: Vedetele și cenușa visurilor lor

Incendiile devastatoare din sudul Californiei au transformat în scrum nu doar casele luxoase ale celebrităților, ci și amintirile, operele de artă și fragmentele de istorie personală care le defineau viețile. Mel Gibson, Paris Hilton, Anthony Hopkins și alte nume sonore au fost nevoite să privească neputincioase cum flăcările înghit totul. „Nu a mai rămas nimic”, a declarat Gibson, cu o ironie amară, îndemnând autoritățile să cheltuiască mai puțin pe gel de păr și mai mult pe prevenirea dezastrelor.

Într-un spectacol grotesc al incompetenței, liderii locali par să fi „adormit la locul de muncă”, după cum a punctat Gibson. În timp ce conacele din Malibu și Pacific Palisades se transformau în ruine, autoritățile păreau mai preocupate de imaginea lor decât de siguranța cetățenilor. Rezultatul? Peste 12.000 de structuri distruse, 16 vieți pierdute și peste 100.000 de oameni evacuați. Dar cine răspunde pentru acest haos? Nimeni, desigur. Într-o lume în care responsabilitatea este un concept abstract, victimele rămân doar niște statistici.

Amintiri în flăcări: Pierderi ireparabile

Mel Gibson a pierdut opere de artă și cărți rare, unele datând din secolul al XVII-lea. Paris Hilton și-a văzut casa de pe plaja Malibu redusă la cenușă, împreună cu amintirile de familie. Anthony Hopkins, legendarul actor britanic, și-a pierdut locuința din Pacific Palisades, iar Jeff Bridges a rămas fără casa de familie moștenită de generații. Într-un gest de solidaritate, Hopkins a reamintit că „singurul lucru pe care îl luăm cu noi este dragostea pe care o dăruim”. O consolare slabă pentru cei care și-au pierdut totul.

Însă tragedia nu s-a oprit la pierderile materiale. Rory Sykes, un fost star copil, a murit în incendiu, iar Jennifer Garner a dezvăluit cu emoție că o prietenă apropiată nu a reușit să scape din flăcări. Într-un peisaj apocaliptic, poveștile personale devin mărturii ale unui sistem care a eșuat lamentabil în fața naturii dezlănțuite.

Ironia amară a supraviețuirii

În timp ce unii și-au pierdut totul, alții au avut parte de „miracole”. James Wood, de exemplu, a reușit să-și salveze casa, deși cartierul său a fost distrus complet. Dar ce înseamnă un miracol într-un context în care mii de oameni rămân fără adăpost? Este doar o altă dovadă a haosului și a lipsei de pregătire a autorităților.

Într-un gest de solidaritate, organizații precum Recording Academy și MusiCares au promis donații de milioane de dolari pentru a sprijini victimele. Actrița Jamie Lee Curtis a făcut același lucru, dar aceste gesturi nu pot compensa pierderile uriașe și trauma colectivă. Într-o lume în care liderii politici sunt mai preocupați de imaginea lor decât de siguranța cetățenilor, solidaritatea devine singura speranță.

Un sistem în flăcări

Incendiile din California nu sunt doar un dezastru natural, ci și un simbol al eșecului sistemic. În timp ce liderii locali își lustruiesc imaginea, cetățenii plătesc prețul incompetenței lor. Mel Gibson a punctat perfect: „Cineva ar trebui să răspundă pentru asta”. Dar cine? Într-o lume în care responsabilitatea este un concept abstract, răspunsurile întârzie să apară.

În final, incendiile din California nu sunt doar despre case arse și vieți pierdute. Sunt despre un sistem care a eșuat să protejeze ceea ce contează cu adevărat. Și, în timp ce cenușa se așterne peste Malibu și Pacific Palisades, întrebarea rămâne: cine va răspunde pentru acest dezastru?

Sursa: www.ziaruldeiasi.ro/stiri/a-ars-tot-nu-a-mai-ramas-nimic-din-casa-lui-mel-gibson-care-il-indeamna-pe-guvernatorul-californiei-sa-cheltuiasca-mai-putin-pe-gel-de-par-video–1713660.html

O lume a iluziilor: relații false și pierderi reale

Într-o poveste care sfidează orice logică, o femeie a fost convinsă că are o relație online cu celebrul actor Brad Pitt. Rezultatul? O pierdere financiară de 830.000 de euro. Într-o epocă în care tehnologia ar trebui să ne protejeze, ea devine unealta perfectă pentru escroci care exploatează vulnerabilitățile emoționale ale oamenilor. Cine răspunde pentru aceste tragedii? Nimeni, desigur. Autoritățile sunt prea ocupate să ignore astfel de cazuri, iar victimele rămân doar statistici într-un raport prăfuit.

Incendiile din Los Angeles: când lipsa de apă ucide

O mamă din Australia și-a pierdut fiul în incendiile devastatoare din Los Angeles, iar cauza principală a fost lipsa de apă. Da, ați citit bine. Într-o lume în care miliardele curg pentru proiecte inutile, apa, elementul esențial al vieții, lipsește acolo unde este cea mai mare nevoie de ea. Cine este de vină? Politicienii care își pasează responsabilitatea ca pe o minge de fotbal, în timp ce oamenii ard, la propriu, în flăcările nepăsării lor.

Ucraina sare în ajutor, dar cine ajută Ucraina?

Într-un gest de solidaritate, Ucraina oferă ajutor pentru stingerea incendiilor din Los Angeles. Ironia? O țară devastată de război și crize interne își găsește resursele pentru a ajuta o superputere care pare incapabilă să-și gestioneze propriile probleme. Unde sunt liderii globali care promit mereu soluții? Probabil la o conferință de presă, lăudându-se cu realizări inexistente.

Un pelerinaj de 400 de milioane de oameni: spiritualitate sau haos organizat?

Cel mai mare pelerinaj din lume începe, cu 400 de milioane de hinduşi așteptați să participe. În timp ce acest eveniment este un simbol al credinței și tradiției, întrebarea rămâne: cum se gestionează o astfel de mulțime? Resursele, infrastructura și siguranța sunt doar detalii ignorate, iar autoritățile locale par mai interesate de câștigurile economice decât de bunăstarea participanților.

Investiție de 5 miliarde de dolari pentru apă: o soluție sau o altă afacere profitabilă?

Iordania semnează un contract de 5 miliarde de dolari pentru construirea uneia dintre cele mai mari fabrici de desalinizare din lume. Proiectul promite să rezolve criza de apă din țară, dar cine beneficiază cu adevărat? Populația sau consorțiile internaționale care își umplu buzunarele? Într-o lume în care resursele naturale devin monedă de schimb, astfel de inițiative ridică mai multe întrebări decât oferă răspunsuri.

Politicienii și promisiunile lor goale

În timp ce Milanovic este pe cale să câștige alegerile prezidențiale din Croația, iar Macedonia de Nord se confruntă cu ninsori abundente și polei, liderii politici continuă să promită soluții care nu vin niciodată. Alegătorii rămân captivi într-un ciclu nesfârșit de speranțe false și dezamăgiri constante. Cine îi trage la răspundere? Nimeni, pentru că sistemul este construit să protejeze incompetența.

Concluzie amară: o lume în derivă

De la tragedii personale la crize globale, lumea pare să se îndrepte spre un haos organizat, în care cei vulnerabili plătesc mereu prețul. Instituțiile care ar trebui să protejeze și să servească interesele publicului sunt mai preocupate de propriile agende, lăsând cetățenii să se descurce singuri. Într-o astfel de realitate, întrebarea nu este cine va rezolva aceste probleme, ci cât de mult mai putem suporta înainte ca totul să se prăbușească.

Sursa: Mediafax

Sursa: www.mediafax.ro/externe/investitie-de-5-miliarde-de-dolari-pentru-una-dintre-cele-mai-mari-fabrici-de-desalinizare-din-lume-22643298

Accidentul de tramvai de la Strasbourg: 68 de răniți și o anchetă în derulare

Coliziunea dintre două tramvaie în gara din Strasbourg a lăsat în urmă un bilanț de 68 de răniți, conform datelor oficiale. Incidentul, produs sâmbătă după-amiază, a fost descris drept unul de o violență extremă, cu tramvaiele avariate grav și pasageri răniți întinși pe peron. Cauza exactă a accidentului rămâne un mister, dar parchetul a deschis o anchetă pentru vătămări neintenționate.

Un tramvai, oprit din cauza unui blocaj pe șine, a alunecat inexplicabil pe o pantă și a intrat în coliziune frontală cu un alt tramvai. Imaginile surprinse arată distrugeri masive la capetele vehiculelor, iar martorii au descris scene de panică și haos. Printre răniți, s-au înregistrat leziuni traumatice, inclusiv fracturi și entorse, conform declarațiilor directorului serviciului de pompieri din Bas-Rhin.

Autoritățile și companiile de transport: între anchete și măsuri întârziate

În timp ce parchetul investighează cauzele accidentului, compania de transport din Strasbourg a suspendat circulația tramvaielor în zonă pentru mai multe zile. Deși posibilitatea unui act intenționat a fost exclusă, întrebările despre siguranța infrastructurii și măsurile de prevenție rămân fără răspuns. Este greu de ignorat faptul că astfel de incidente scot la iveală vulnerabilități majore în sistemele de transport public.

Într-un oraș european de talia Strasbourgului, unde tehnologia și siguranța ar trebui să fie priorități, acest accident ridică semne de întrebare despre competența autorităților și a operatorilor de transport. Cine va răspunde pentru neglijența care a pus în pericol viețile a zeci de oameni?

Victimele și tăcerea autorităților

În timp ce 68 de persoane se recuperează după acest incident, alte o sută de pasageri au scăpat nevătămate, dar cu siguranță marcate de șocul evenimentului. Tăcerea autorităților și lipsa unor măsuri clare de prevenție sunt, însă, mai zgomotoase decât orice declarație oficială. Este oare nevoie de tragedii mai mari pentru ca siguranța publică să devină o prioritate reală?

Accidentele de acest tip nu sunt doar simple erori tehnice; ele sunt simptomele unui sistem care ignoră semnalele de alarmă până când este prea târziu. În timp ce ancheta continuă, rămâne de văzut dacă vinovații vor fi trași la răspundere sau dacă acest incident va fi îngropat sub un munte de scuze birocratice.

Sursa: www.ziaruldeiasi.ro/stiri/bilantul-final-al-accidentului-de-tramvai-de-la-strasbourg-a-ajuns-la-68-de-raniti–1713605.html

Iranul și exercițiile militare: spectacolul puterii sau preludiul unui conflict?

Iranul își etalează din nou forța militară, desfășurând exerciții în apropierea instalațiilor nucleare. Manevrele, denumite sugestiv „Puterea”, implică unități de rachete, radar și război electronic, toate orchestrate cu o precizie care ar putea face invidios orice regizor de filme de acțiune. Dar ce se ascunde în spatele acestui spectacol militar? O demonstrație de forță sau o provocare calculată?

Într-un context geopolitic deja tensionat, aceste exerciții par să fie mai mult decât simple antrenamente. Cu Donald Trump pregătit să revină la Casa Albă, tensiunile legate de programul nuclear iranian sunt pe cale să atingă noi culmi. Să nu uităm că, în timpul primului său mandat, Trump a retras SUA din acordul nuclear din 2015, provocând o reacție în lanț care a dus la renunțarea Iranului la o serie de angajamente. Acum, cu exercițiile militare în plină desfășurare, mesajul pare clar: Iranul nu se va lăsa intimidat.

Europa sub zodia instabilității: de la Belgrad la Paris

În timp ce Iranul își flexează mușchii, Europa se confruntă cu propriile crize. La Belgrad, un protest de amploare a izbucnit după prăbușirea acoperișului gării din Novi Sad. O infrastructură care cedează sub greutatea neglijenței și a corupției, în timp ce cetățenii plătesc prețul incompetenței autorităților. Cine răspunde pentru aceste eșecuri? Nimeni, desigur. Într-o lume în care responsabilitatea este un concept abstract, cetățenii rămân singurii care suferă.

În Franța, popularitatea lui Emmanuel Macron se prăbușește într-un ritm alarmant. Cea mai mică rată de aprobare din ultimii șase ani reflectă o dezamăgire profundă față de un lider care pare să fi pierdut contactul cu realitatea. Dar cine poate fi surprins? Într-o Europă în care liderii sunt mai preocupați de imagine decât de soluții, prăbușirea în sondaje devine inevitabilă.

Polonia și NATO: când loialitatea costă

Polonia, mereu dornică să-și demonstreze loialitatea față de SUA, susține cererea lui Donald Trump ca țările NATO să majoreze cheltuielile pentru apărare la 5% din PIB. O cerere care, în contextul economic actual, pare mai degrabă o glumă proastă. Dar cine are timp să se gândească la educație, sănătate sau infrastructură când există arme de cumpărat? Într-o lume în care prioritățile sunt dictate de interesele marilor puteri, cetățenii rămân, din nou, pe ultimul loc.

Schimburi de prizonieri și jocuri politice

Într-un gest care sfidează orice logică, președintele ucrainean Volodimir Zelenski se declară gata să schimbe soldați nord-coreeni pentru ucraineni deținuți în Rusia. O mișcare care ridică mai multe întrebări decât răspunsuri. Ce fel de precedent creează astfel de schimburi? Și cine sunt adevărații câștigători în acest joc politic? Cert este că, în timp ce liderii negociază, oamenii obișnuiți rămân simple pioni pe tabla de șah a geopoliticii.

Concluzie: un tablou sumbru al lumii contemporane

De la exercițiile militare ale Iranului la crizele politice și sociale din Europa, lumea pare să se îndrepte spre un punct de cotitură. Într-o epocă marcată de instabilitate și conflicte, întrebarea nu este dacă vor exista consecințe, ci cât de grave vor fi acestea. Și, în timp ce liderii lumii joacă jocuri periculoase, cetățenii rămân cei care plătesc prețul final.

Sursa: Mediafax

Sursa: www.mediafax.ro/externe/iranul-desfasoara-exercitii-militare-in-apropierea-unitatilor-nucleare-22643284