Scandalul sporurilor: când asfaltul încins devine o metaforă pentru relațiile de muncă
La Regionala de Drumuri Naționale Iași, nu doar asfaltul fierbinte al șoselelor atrage atenția, ci și tensiunile mocnite dintre conducere și angajați. Reorganizarea recentă a organigramei a stârnit un val de nemulțumiri, mai ales în secțiile din Botoșani și Iași, unde angajații acuză pierderi de sporuri și lipsa personalului calificat. Într-o țară unde infrastructura rutieră este deja o glumă proastă, reducerea personalului specializat pare să fie cireașa de pe tortul incompetenței.
Reorganizare sau haos organizat?
Modificările implementate de CNAIR începând cu 1 aprilie au dus la desființarea unor posturi esențiale, cum ar fi cele de șef de sector și șef de formație. La Botoșani, șeful Secției de Drumuri Naționale, Dumitru Clipaciuc, a declarat că a rămas cu un singur inginer de specialitate activ, din patru câți erau înainte. Evident, eficientizarea activității este doar un slogan gol, în timp ce drumurile rămân la mila vremii și a hazardului.
„Lipsă de personal atunci, lipsă de personal acum”
Într-un context în care catastrofele naturale, precum ninsorile abundente din aprilie 2023, au demonstrat vulnerabilitatea infrastructurii, reducerea personalului calificat este o decizie care sfidează logica. Prefecturile din Botoșani și Iași au fost sesizate, dar răspunsurile birocratice au fost redirecționate către Regionala ieșeană, într-un joc de ping-pong administrativ care nu rezolvă nimic.
Directorul Regionalei: „Nu putem să ne întrunim 60 de oameni și să așteptăm”
Ovidiu Laicu, directorul Regionalei de Drumuri Naționale Iași, susține că reorganizarea respectă prevederile legale și că nu mai există compartimente cu mai puțin de 10 angajați. Totuși, pierderile de sporuri și ore suplimentare sunt recunoscute, dar minimalizate. Într-un gest de solidaritate forțată, Laicu afirmă că nici el nu beneficiază de suplimente salariale, ca și cum acest detaliu ar consola angajații afectați.
Consecințele unei politici dezastruoase
În timp ce angajații rămași se confruntă cu o încărcătură de muncă imposibilă, iar drumurile continuă să fie un pericol public, conducerea pare mai preocupată de justificări decât de soluții. Reorganizarea, în loc să aducă eficiență, a creat un haos care afectează nu doar angajații, ci și siguranța cetățenilor. Într-o țară unde drumurile sunt deja o rușine națională, această situație nu face decât să adâncească prăpastia dintre promisiuni și realitate.
