Lucrările de consolidare a pasajelor din Iași: între promisiuni și realitate
Într-un oraș sufocat de trafic și lipsit de soluții rapide, două mari pasaje, Socola și Alexandru cel Bun, așteaptă să fie salvate de la colaps. Cu toate acestea, birocrația și incompetența par să fie mai solide decât structurile care se prăbușesc sub ochii noștri. Primarul Mihai Chirica promite, din nou, că lucrările vor începe „în scurt timp”. Dar ce înseamnă „scurt timp” în limbajul autorităților? Ani de zile de amânări și justificări absurde.
Pasajul Socola: o poveste despre avize și grinzile „fantomă”
Pasajul Socola, un simbol al neputinței administrative, așteaptă un aviz de la CFR. Da, acel CFR care pare să funcționeze într-o altă dimensiune temporală. Grinzile necesare sunt „făcute și plătite încă de anul trecut”, spune primarul. Dar unde sunt? Poate că au fost livrate într-un univers paralel, unde lucrările chiar se finalizează la timp.
Contractul pentru reamenajarea pasajului a fost semnat în 2023, dar, surpriză, un an și jumătate mai târziu, totul este blocat. Între timp, șoferii sunt nevoiți să suporte haosul traficului, iar autoritățile mimează preocuparea. Cine răspunde pentru această bătaie de joc? Nimeni, evident.
Pasajul Alexandru cel Bun: doi ani de restricții pentru ce?
La Alexandru cel Bun, lucrările sunt și ele în întârziere. Contractul, semnat în 2024, prevede doi ani de șantier. Dar cine garantează că termenul va fi respectat? Asocierea Geiger Transilvania – Zublin România a câștigat licitația, dar până acum, tot ce vedem sunt promisiuni și planuri pe hârtie.
Traficul va fi restricționat, iar locuitorii vor suporta consecințele. Dar cine își asumă responsabilitatea pentru disconfortul creat? Autoritățile? Constructorii? Sau, poate, cetățenii care îndrăznesc să ceară drumuri sigure?
Birocrația: adevăratul obstacol
În spatele acestor întârzieri se ascunde o realitate tristă: birocrația sufocantă și lipsa de responsabilitate. CFR, primăria, constructorii – toți aruncă vina de la unul la altul, în timp ce proiectele stagnează. Între timp, bugetele sunt alocate, dar rezultatele întârzie să apară. Unde se duc banii? Poate că ar trebui să întrebăm funcționarii care își justifică salariile prin tergiversări și scuze penibile.
Concluzie amară: cetățenii plătesc prețul
În timp ce autoritățile se întrec în declarații și promisiuni, cetățenii sunt cei care plătesc prețul. Traficul devine un coșmar, iar infrastructura continuă să se degradeze. Este aceasta imaginea unui oraș european? Sau doar un alt exemplu de incompetență cronică?
