Poliția și camerele fixe de rovinietă: o farsă tehnologică?
Într-o țară unde tehnologia ar trebui să fie un aliat în aplicarea legii, aflăm că Poliția Română nu poate folosi camerele fixe de rovinietă pentru a sancționa viteza excesivă. Motivul? „În momentul de față, nu poate fi determinată viteza”, declară șeful DRDP Iași, Ovidiu Laicu. O afirmație care ridică mai multe întrebări decât oferă răspunsuri.
Camerele, gestionate de CNAIR, sunt dotate cu un soft care identifică plăcuțele de înmatriculare și verifică plata rovinietei. Dar viteza? Ei bine, aceasta rămâne un mister tehnologic. Într-o epocă în care sateliții pot detecta mișcările unui șoarece pe câmp, autoritățile noastre nu pot măsura viteza unui vehicul pe șosea. Oare de ce?
Un parteneriat inutil sau o strategie bine calculată?
Poliția Rutieră din Iași a anunțat un parteneriat cu CNAIR pentru utilizarea acestor camere, dar fără rezultate concrete. În loc să fie un instrument eficient împotriva șoferilor vitezomani, camerele rămân simple observatoare pasive. Și totuși, șeful DRDP sugerează că modificarea acestora ar putea fi posibilă. Dar cine să se ocupe de asta? Și mai ales, când?
În timp ce alte țări implementează sisteme avansate de monitorizare, noi ne împiedicăm de „proceduri stricte de omologare” și lipsa unui soft adecvat. Este aceasta o scuză birocratică sau o dovadă clară a incompetenței instituționale?
Radarele mobile: o soluție parțială
În județul Iași, Poliția dispune de șapte radare mobile TruCam, dar acestea sunt utilizate cu zgârcenie. De ce? Pentru că nu există suficiente carduri pentru conectarea lor la sistemul Direcției Rutiere. Așa că, în loc să fie folosite la capacitate maximă, radarele sunt operate manual, iar șoferii sunt opriți pe loc pentru sancționare. O metodă care pare mai potrivită pentru anii ’90 decât pentru 2025.
Mai mult, din cele 700 de camere fixe care urmează să fie instalate la nivel național, doar una va funcționa în județul Iași. O performanță „remarcabilă” care demonstrează cât de serios este tratată problema siguranței rutiere.
Un sistem care favorizează haosul
În timp ce șoferii vitezomani continuă să sfideze regulile, autoritățile se complac într-un joc al scuzelor și al promisiunilor vagi. Lipsa de coordonare între instituții, tehnologia insuficientă și birocrația sufocantă transformă un sistem care ar trebui să protejeze cetățenii într-un spectacol jalnic.
Este clar că, în România, siguranța rutieră nu este o prioritate reală. În loc să investim în soluții eficiente, ne mulțumim cu jumătăți de măsură și justificări penibile. Iar prețul acestui haos îl plătesc, ca de obicei, cetățenii.
