Pledoaria din „A Time to Kill”, folosită de avocații lui Călin Georgescu în fața instanței
Apărarea fostului candidat la președinție Călin Georgescu a recurs, în fața Tribunalului București, la o celebră pledoarie din filmul de Hollywood „A Time to Kill” („Vremea să ucizi”), lansat în cinematografe în 24 iulie 1996. Potrivit motivării judecătorului Claudiu Corobană, avocații i-au cerut magistratului să își imagineze că în fața sa nu se află Călin Georgescu, ci o persoană comună, și să decidă prin această prismă.
În pledoaria sa, apărătorul a atras atenția asupra infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, arătând că aceasta permite împăcarea părților. El a susținut că, dacă legiuitorul ar fi considerat-o atât de gravă, nu ar fi permis împăcarea, iar aceasta conduce la încetarea procesului penal. Avocatul a menționat că este vorba despre o activitate infracțională finalizată în 2023, au trecut trei ani, și a contestat ideea unui pericol deosebit pentru opinia publică invocat de DIICOT pentru prelungirea arestării preventive.
Referitor la infracțiunea de grup infracțional organizat, apărătorul a arătat că i se pare „foarte interesant” că presupusa persoană la care au ajuns banii este suspectă, iar parchetul nu dorește să facă demersuri în privința acesteia. Din aceasta, avocatul a tras concluzia că prezenta cauză nu a fost constituită pentru a identifica și recupera banii, ci strict pentru că în cauză a apărut numele Călin Georgescu.
Apărătorul a explicat că face trimitere la romanul și filmul „A Time to Kill”, în care o fată de culoare este abuzată, iar tatăl ucide. El a evocat finalul peliculei, în care avocatul le cere juraților să închidă ochii și, la finalul pledoariei, le spune: „Acum gândiți-vă că fata n-ar fi de culoare neagră și ar fi albă. Ce soluție credeți că ar trebui să luați?” Același lucru l-a cerut apărarea și în instanță: ca judecătorul de drepturi și libertăți să își imagineze că în fața sa se află un alt inculpat, nu Călin Georgescu.
Apărarea a cerut respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive, apreciind că această măsură, cea mai drastică, nu se justifică absolut deloc și că o măsură mai puțin severă, precum arestul la domiciliu sau controlul judiciar, este suficientă pentru a garanta buna desfășurare a urmăririi penale. Magistratul a consemnat aceste argumente în motivarea deciziei de luni.
