Noua lege a Chinei accelerează asimilarea culturală. Tibetul încearcă să-și salveze limba
Tibetul se confruntă cu o provocare semnificativă odată cu implementarea noii legi a Chinei privind „unitatea etnică”. Această lege, care a intrat în vigoare pe 1 iulie, crește presiunea asupra comunităților tibetane de a adopta limba mandarină în educație și în instituțiile publice, ceea ce pune în pericol identitatea culturală și lingvistică a tibetanilor. Localnicii depun eforturi considerabile pentru a-și păstra limba, scrierea și tradițiile culturale, chiar și în condițiile unei asimilări culturale accelerate.
Autoritățile chineze afirmă că noua lege este menit să întărească unitatea națională și să faciliteze accesul minorităților etnice la educație și oportunități economice. Însă, organizațiile pentru apărarea drepturilor omului și analiștii relevă că acest demers continuă o politică de lungă durată prin care limba mandarină devine dominantă în detrimentul limbilor minoritare. Aceste măsuri nu afectează doar Tibetul, ci și alte regiuni cu populații etnice distincte, cum ar fi Xinjiang și Mongolia Interioară.
În fața acestor provocări, tibetanii își dau seama că, în spațiul public, activitățile și comunicarea sunt tot mai constrainate de politicile instaurate de statul chinez. Astfel, ei tind să își păstreze limba și tradițiile în mediile private, fără a putea beneficia de recunoaștere în cadrul școlilor și instituțiilor oficiale.
Beijingul respinge vehement acuzațiile venite din partea comunității internaționale și le consideră prejudecăți ideologice. În contextul unei vizite a presei străine în Tibet, s-au făcut observații asupra eforturilor unora dintre tibetani de a-și menține limba. Multe dintre aceste persoane participă la cursuri de scriere tibetană, având în vedere că în copilărie nu au avut șansa de a studia în limba lor maternă.
Chiar și așa, tinerii tibetani exprimă dorința de a transmite moștenirea culturală generațiilor viitoare, afirmând că toată comunitatea lor își dorește ca tradițiile să rămână vii. Activitățile culturale, meșteșugurile și ceremoniile budiste continuă să fie practicate, însă autoritățile chineze monitorizează și restricționează strict aspectele legate de identitatea religioasă și politică.
Tibetul, o regiune autonomă situată în vestul Chinei, rămâne sub controlul stringent al Beijingului, care limitează drastic accesul străinilor și mobilitatea jurnaliștilor. În prezent, China marchează 75 de ani de la ceea ce autoritățile de la Beijing numesc „eliberarea pașnică” a Tibetului, în timp ce mulți tibetani din exil consideră că aceasta a fost o ocupație militară.
În templele budiste din Tibet, semnele care fac referire la actualul Dalai Lama sunt absente, iar acest lider spiritual al budismului tibetan trăiește în exil în India din 1959. Întrebarea succesiunii sale este extrem de delicată și face parte din complexitatea relației dintre Tibet și Beijing. Pe de o parte, Dalai Lama susține că doar instituția sa are dreptul de a desemna viitorul lider spiritual, în timp ce autoritățile chineze susțin că acest proces trebuie să treacă prin aprobarea statului.
În contrast cu regimul strict corespunzător tradiției tibetane, steagurile chineze și mesajele oficiale despre „unitatea etnică” sunt omniprezente în Tibet, acoperind fiecare colțișor de la aeroporturi, șosele până la piețe și instituții publice. Această situație subliniază lupta tibetanilor în fața asimilării culturale impuse și nevoia acută de a proteja și conserva identitatea culturală unică.
