DISCURSUL LUI ISAAC HERZOG, PREȘEDINTELE ISRAELULUI, LA IAȘI
„Am venit astăzi de la Ierusalim, cu binecuvântarea poporului Israel, cu smerenie și profundă emoție, pentru a îndeplini, în calitate de Președinte al Statului Israel, această solemnă datorie a memoriei. Acest act de comemorare a miilor de femei, bărbați, copii și vârstnici evrei uciși pe acest pământ, la Iași și în împrejurimi, între 28 iunie și 6 iulie 1941, nu poate șterge suferința victimelor. Nu diminuează vina morală a făptașilor. Nu poate anula crimele, umilințele, bătăile sau trenurile morții — orchestrate la cele mai înalte niveluri, dar puse în aplicare de oameni din toate păturile societății — în acele cumplite zile de vară, în urmă cu 85 de ani. Și nici nu ne ajută să înțelegem această întrebare simplă, dar arzătoare: Cum? Cum poate fi înțeleasă o asemenea cruzime, răspândită în întreaga societate? Cum a fost posibil ca într-un mare oraș european, care timp de secole a fost un centru înfloritor al vieții evreiești, să fie șters chipul lui Dumnezeu din om? Singurul răspuns la această întrebare tulburătoare este: o tăcere asurzitoare.
Elie Wiesel, profesorul, scriitorul, activistul și laureatul Premiului Nobel născut în România, care s-a stins din viață exact acum zece ani, a contribuit decisiv la transformarea memoriei Holocaustului într-un puternic apel la conștiința umanității. Wiesel, supraviețuitor al lagărelor de la Auschwitz și Buchenwald, a scris despre Pogromul de la Iași și a subliniat că evreii din Iași nu puteau spera la nicio urmă de compasiune sau umanitate. Din cuvintele sale răzbate un adevăr sfâșietor: ucigașii erau oameni obișnuiți, la fel ca noi. De aceea memoria nu trebuie să fie pasivă, ci să ne oblige să construim o lume mai bună.
Este datoria noastră ca fiecare generație să cunoască această istorie, să viziteze acest loc și să înțeleagă semnificația lui morală. Nu este o coincidență că tocmai la Iași Naftali Herz Imber a scris prima versiune a imnului național al Israelului, Hatikvah – Speranța. Evreii din România au avut un rol esențial în întemeierea și dezvoltarea Statului Israel și reprezintă până astăzi o punte vie între România și poporul evreu.
În fața recrudescenței antisemitismului, avem responsabilitatea comună de a apăra adevărul, memoria și demnitatea umană. Îi mulțumesc Primarului Municipiului Iași, Mihai Chirica, precum și Președintelui, Parlamentului și Guvernului României pentru angajamentul lor în combaterea antisemitismului și în păstrarea memoriei Holocaustului. Mâine mă voi adresa Parlamentului României la București. Astăzi însă privesc spre trecut, plâng pentru cei pierduți și rostesc rugăciunea Kaddish în memoria lor, în numele trecutului nostru și pentru viitorul nostru.”
