Ce spune un psiholog ieșean despre copiii care simt plăcere când fac rău altora
Agresivitatea în rândul copiilor și adolescenților este o problemă din ce în ce mai frecventă, iar acest comportament este adesea alimentat de lipsa empatiei, influența anturajului și consumul timpuriu de alcool sau substanțe psihoactive. Cristian Grigore, psiholog la Institutul de Psihiatrie ‘Socola’ din Iași, afirmă că, în loc de pedepse dure, acești copii au nevoie de părinți fermi, dar echilibrați din punct de vedere emoțional.
Conform specialistului, indicii care prevesteau comportamentele violente apar adesea cu mult înainte, însă aceste semnale sunt adesea ignorate de către familie, școală și comunitate. ‘Lipsa empatiei se află printre cele mai îngrijorătoare semne. Mici agresori nu manifestă reacții emoționale față de suferința altora, fie că este vorba despre persoane apropiate sau chiar animale, ceea ce le permite să rănit fără remușcări. În anumite cazuri, acest comportament este însoțit de plăcerea de a face rău’, susține Grigore.
Anturajul joacă un rol esențial în apariția agresivității, determinându-i pe copii să participe la acte violente în grup, chiar dacă individual nu s-ar implica. ‘Nevoia de apartenență și teama de a fi excluși îi împinge să participe la comportamente dăunătoare, asumându-și ulterior responsabilitatea ca fiind împărțită cu ceilalți’, explică psihologul.
Un alt semnal de alarmă este consumul de alcool sau substanțe psihoactive început la o vârstă fragilă, în jurul a 12-13 ani, care afectează dezvoltarea creierului și capacitatea de autocontrol. Aceasta amplifică riscul de comportamente violente, subliniază Grigore.
Specialistul evidențiază, de asemenea, că predispozițiile genetice către comportamente impulsive nu sunt suficiente pentru a genera violența, având nevoie de un mediu propice. Un copil cu astfel de tendințe care crește într-un mediu stabil și suportiv poate să nu dezvolte niciodată comportamente agresive, în timp ce un climat familial marcat de indiferență sau conflicte poate conduce la manifestări violente.
Grigore subliniază că metodele punitive dure nu sunt soluția. ‘Pedepsele excesive și violența verbală nu fac decât să exacerbeze agresivitatea. Copiii agresivi au nevoie de părinți care să fie fermi, dar nu duri, stabilindu-le limite clare fără a amplifica tensiunea’, afirmă el.
Psihologul sugerează, în schimb, metode de condiționare, care să implice recompense pentru comportamentele pozitive. ‘De exemplu, în situații de furie, să impunem limitări în accesul la tehnologie ca formă de consecință. Aprecierea comportamentelor calmului și stabilitatea în răspunsuri sunt esențiale pentru dezvoltarea unei relații sănătoase între părinți și copii’, concluzionează Cristian Grigore.
În concluzie, Grigore consideră că școala joacă un rol crucial în gestionarea agresivității prin introducerea cursurilor de empatie și inteligență emoțională, dezvoltarea programelor anti-bullying și cooperarea strânsă dintre cadrele didactice, consilieri și părinți. Agresivitatea la copii este o problemă comunitară ce necesită o intervenție rapidă, bazată pe observarea timpurie a semnalelor și colaborarea eficientă între toate părțile implicate.
