De ce unele virusuri rămân în organism toată viaţa: un studiu a identificat factorii genetici implicaţi
Un studiu recent realizat de cercetătorii de la Harvard Medical School a adus noi lumini asupra modului în care anumite virusuri pot persista în organism pe termen lung, fără a provoca simptome evidente. Acest studiu a analizat probe de sânge și salivă de la peste 917.000 de persoane și a investigat ADN-ul viral prezent în corpul uman în absenţa unei boli active. Descoperirile sugerează că majoritatea oamenilor sănătoși poartă în organism virusuri care nu manifestă simptome, dar care pot rămâne latente.
Cercetătorii au folosit datele obţinute pentru a calcula încărcătura virală, un indicator esenţial al prezenţei virusurilor și al capacității sistemului imunitar de a le controla. Analiza a relevat că valorile încărcăturii virale variază în funcţie de vârstă și sex. De asemenea, echipa a corelat gradul de ADN viral cu regiunile specifice ale genomului uman pentru a identifica legături între caracteristicile genetice, factorii demografici și abilitatea organismului de a suprima virusurile.
În cadrul studiului au fost identificate 82 de regiuni din genom legate de încărcătura virală, majoritatea localizate în complexul major de histocompatibilitate (MHC), care joacă un rol crucial în răspunsul imunitar. De asemenea, metodele statistice aplicate au demonstrat că virusul Epstein-Barr (EBV) devine mai prevalenţa odată cu înaintarea în vârstă, în timp ce virusul herpetic HHV-7 a arătat un declin după vârsta mijlocie, reflectând astfel adaptarea organismului la prezenţa acestor patogeni.
Un aspect interesant evidenţiat de studiu a fost fluctuaţia încărcăturii virale în funcţie de sezon; de exemplu, încărcătura virală a EBV a fost mai mare în timpul iernii și s-a dimunit în sezonul cald. Prin utilizarea randomizării mendeliene, cercetătorii au explorat legătura dintre virusuri și diverse boli, constând că un nivel crescut al încărcăturii virale EBV crește riscul de a dezvolta limfomul Hodgkin în viaţa adultă.
Contrar aşteptărilor, studiul nu a găsit o asociere similară între EBV și scleroza multiplă, ceea ce sugerează că în acest din urmă caz, reacţia sistemului imunitar joacă un rol mai semnificativ decât cantitatea de virus. Factori precum vârsta, sexul și obiceiurile de fumat au fost, de asemenea, corelați cu încărcătura virală, cu o frecvenţă mai mare a virusurilor observată la bărbaţi comparativ cu femeile. Aceste descoperiri oferă o nouă perspectivă asupra diferenţelor de risc între populaţii, inclusiv în cazul virusurilor comune, precum anelovirusurile, care sunt prezente la 80-90% din oameni, dar ale căror efecte asupra sănătăţii rămân încă neclare.
Este important de menţionat că cercetarea s-a concentrat în principal pe virusuri ADN, care se integrează în materialul genetic al celulelor umane. Cercetătorii subliniază că sunt necesare studii ulterioare pentru a înţelege comportamentul virusurilor ARN, cum sunt coronavirusurile, care operează pe principii diferite. De asemenea, unele virusuri vechi care s-au integrat în genomul uman în trecut pot avea influenţe asupra sănătăţii, chiar dacă nu se mai replicate în mod activ.
Studiul realizat de cercetătorii de la Harvard Medical School a fost publicat în prestigioasa revistă Nature, contribuind astfel la aprofundarea cunoștințelor în domeniul geneticii și al interacţiunilor virus-ome. Aceasta deschide noi căi pentru cercetarea viitoare ce vizează modul în care virusurile persistente pot influenţa sănătatea umană pe termen lung.
