România a avut 5 zile pentru a evalua contractul Pfizer de 750 milioane euro
În contextul achiziției vaccinurilor anti-COVID, România a fost limitată la o fereastră de doar cinci zile pentru a decide dacă va accepta un nou contract semnat între Comisia Europeană și compania BioNTech-Pfizer. Această informație provine dintr-un Memorandum redactat de fosta ministra Sănătății, Ioana Mihăilă, care susținea clar necesitatea participării României la acest contract, având o valoare totală de aproximativ 750 milioane euro.
Argumentele ministrese în sprijinul contractului
Memorandumul, datat 13 mai 2021 și semnat atât de Ioana Mihăilă, cât și de VP Dan Barna, a fost trimis spre aprobat premierului Florin Cîțu. În document se precizează că România va fi inclusă într-un mecanism european centralizat pentru achiziția vaccinurilor, un acord negociat de Comisia Europeană în beneficiul tuturor statelor membre. Ioana Mihăilă a argumentat în mod convingător necesitatea participării României, invocând incertitudinile legate de pandemie și perspectiva unor variante virale noi, ceea ce impunea continuarea accesului la vaccinuri.
Detaliile contractului și obligațiile asumate
Contractul semnat stipula achiziția a 950 milioane de doze de vaccin, cu opțiunea de a suplimenta acest număr cu încă 900 milioane. Prețul negociat pentru o doză era de 19,5 euro, iar angajamentul financiar estimat pentru România se ridica la aproximativ 373,8 milioane de euro anual, totalizând peste 747 milioane de euro pentru întreaga durată a contractului. Este important de menționat că România avea obligația de a notifica dacă dorește să renunțe la contract în termen de cinci zile lucrătoare, altfel, lipsa unei reacții ar fi fost interpretată ca o acceptare tacită a acordului.
Consecințele negocierii
Pentru a înțelege implicațiile acestei decizii, este esențial să se considere motivul pentru care Ioana Mihăilă a presat pentru acceptarea contractului, referindu-se la riscurile asociate cu variațiile în eficiența vaccinurilor. Subliniază, de asemenea, care ar putea fi necesitatea unor doze suplimentare sau adaptate pe termen lung, având în vedere evoluția pandemiei și diversificarea variantelor virale.
Libertatea de alegere și refuzul contractului
Deși România avea posibilitatea de a refuza contractul, aspectele discutate în Memorandum sugerează că decizia a fost luată în contextul unei evaluări urgente și a unei strategii naționale de sănătate publică. Contextul pandemic și incertitudinile sale au făcut ca această alegere să pară nu doar necesară, ci și imperativă. Astfel, România a ratat o oportunitate de a evalua cu mai multă atenție implicațiile pe termen lung ale acestui angajament financiar.
