Te ajută sau nu facultatea să te dezvolți în domeniul agricol? Povestea Denisei, absolventă a USV Iași, și a fermei familiei ei
Într-o agricultură în care riscurile sunt constante, Denisa Sefora Hrimiuc, o tânără fermieră din satul Lișmănița, județul Botoșani, demonstrează că dezvoltarea durabilă se construiește pe baza studiilor, prudenței și muncii zilnice. Ferma familiei sale a crescut pas cu pas, fără a beneficia de fonduri europene, ci prin investiții calculate, iar copiii sunt crescuți aproape de câmp, departe de ecrane, într-o legătură firească cu natura.
Povestea fermei a început cu tatăl socru al Denisei, care a pus primele baze ale exploatației. „Noi am început ferma datorită tatălui socru. El a fost plecat în Israel și a lucrat acolo, iar când s-a întors în România a început ușor să strângă pământ”, a declarat Denisa pentru „Ziarul de Iași”. După moartea acestuia, soțul ei a preluat ferma la o vârstă fragedă, iar Denisa s-a alăturat eforturilor lor comune.
Studii necesare pentru agricultura modernă
Soțul Denisei este absolvent de liceu agricol, iar ea a simțit nevoia să își completeze experiența practică prin educație. În 2017, a absolvit Facultatea de Agricultură din cadrul Universității de Științele Vieții din Iași. „Am făcut facultatea la distanță, pentru că am lucrat în același timp tot în agricultură. Am considerat că trebuie această facultate, mai ales ca să putem funcționa legal, cu documente”, a explicat fermiera.
Importanța studiilor nu s-a limitat doar la obținerea diplomei. „Facultatea a avut un rol foarte important. Mi-a deschis orizontul. Am aflat lucruri pe care nu le știam și care nu sunt chiar secrete, dar nici foarte cunoscute”, a subliniat aceasta. Denisa observă diferențe clare între fermierii cu studii și cei fără pregătire de specialitate, menționând că majoritatea celor fără studii sunt reticenți în a încerca noi tehnologii.
De la tractoare vechi la utilaje moderne
Ferma a evoluat semnificativ de la începuturi. „Am pornit de la trei tractoare vechi și aproximativ 150 de hectare de teren. Acum avem tractoare noi, o combină nou-nouță. Mai avem un tractor românesc vechi, care nu o să plece niciodată din fermă. Ne-am dezvoltat tot ce ne trebuie ca să ne facem munca”, a subliniat Denisa.
Agricultura este completată de zootehnie, iar familia are o strategie clară. „Avem 16 capete de animale: doisprezece viței și trei vițele. Încercăm să mărim ferma cu femele, ca să putem avea masculii noștri. Masculii sunt crescuți timp de doi ani, apoi valorificați”, a evidențiat Denisa. Ferma nu s-a dezvoltat cu ajutorul fondurilor europene, iar decizia de a nu accesa aceste fonduri a fost una atent cântărită.
Decizii dificile și soluții de supraviețuire
Agricultura vine cu suișuri și coborâșuri, iar afacerea nu a fost ocolită de ani dificili. „Am avut perioade în care nu aveam fonduri decât strict pentru motorină. Adică să ne achităm ce aveam și să putem continua anul următor”, a evidențiat aceasta. Uneori, deciziile au fost dureroase, dar necesare. Principiul care îi ghidează ideile este simplu: agricultura nu este un joc de noroc.
„Am avut ani când am vândut vițeii ca să putem să lucrăm pământul. Noi suntem pe ideea de ușor și sigur, nu repede și într-un an-doi să dăm faliment. Vremea e schimbătoare, piața joacă cum știe ea, iar dacă nu faci lucrările la timp, anul următor nu ai cultură bună”, a subliniat Denisa.
Viața de familie în fermă
Ferma este și spațiul în care cresc cei doi copii ai familiei. Această alegere este conștientă, deoarece pentru Denisa, copilăria înseamnă natură, mișcare și implicare. „Copiii sunt mereu cu noi. Le place și, în plus, nu avem cu cine să îi lăsăm. Avem poze cu ei la semănat, la cărat baloți, peste tot cu noi. Prefer să fie cu noi, să învețe lucruri, decât să stea pe telefoane, tablete, chestii. La noi nu”, a spus fermiera.
De asemenea, pentru familia sa, viața la oraș nu este o opțiune. „Eu nu pot să stau la bloc. Agitația asta, munca, așa am fost învățată dintotdeauna”, a conchis Denisa.

